Arhivă : Interviuri Înapoi

'Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu și epoca sa' - interviu cu Ileana Ursu

Publicat: joi, 16 Ianuarie 2014 , ora 15.13

A devenit o tradiție în miez de ianuarie anunțarea Bursei "Yolanda Mărculescu", inițiată de soprana Georgeta Stoleriu în 1995 ca un omagiu adus memoriei Maestrei sale. Joi, 16 ianuarie 2014, Universitatea de Muzică București găzduiește de la ora 19.00 un concert vocal și după anunțarea numelui către care se îndreaptă în acest an Bursa "Yolanda Mărculescu" va avea loc lansarea monografiei consacrate marii noastre soprane care s-a stins din viață în 1992. Cartea scrisă de Ileana Ursu are un titlu simbolic: cel al unei piese de Erik Satie pe care Yolanda Mărculescu a intrepretat-o adesea. Despre volumul "Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu și epoca sa" ne vorbește chiar autoarea lui, în următorul interviu.


De unde acest titlu - Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu și epoca sa?

Titlul cărții mele este o parafrază a titlului melodiei "La Diva de l'empire", "Diva imperiului" de compozitorul francez Erik Satie, pe versuri de Dominique Bonnaud și Numa Bles. Titlul are două explicații. În primul rând, faptul că Yolanda Mărculescu a abordat cu dezinvoltură toate genurile artei vocale culte și de divertisment, respectiv operă, operetă, repertoriu de concert, repertoriu vocal-simfonic, liedul, muzica ușoară și populară - toate acestea în perioada românească, iar în Statele Unite, în special în repertoriul de concert - liedul și repertoriul de music hall. O a doua explicație este faptul că, cu această melodie "La Diva de l'empire" doamna Yolanda Mărculescu a avut un deosebit succes în Statele Unite ale Americii. Domnia sa a înscris această melodie franceză foarte des în repertoriul său și a fost întotdeauna răsplătită cu multe aplauze. Titlul însă nu implică și comparația doamnei Yolanda Mărculescu cu celebra cântăreață pariziană de valsuri sentimentale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Paulette Darty, evocată în melodia lui Erik Satie.


Care sunt ideile principale ale acestui volum?

Personalitatea complexă a eroinei cărții mele mi-a sugerat mai multe linii de forță. În primul rând Yolanda Mărculescu a fost o promotoare entuziastă a artei vocale prin cânt, prin interpretare și prin alte multiple forme de manifestare artistică și educativă - prin interpretări de roluri de operă, partituri vocal-simfonice, de lied, piese de mare popularitate, prin înregistrări discografice în numeroase genuri, prin crearea unui festival foarte important, primul de acest gen, un festival de lied în midwest-ul american, "Festivalul Internațional al Liedului de la Milwaukee". Domnia sa l-a fondat și apoi l-a condus șase ediții consecutive, bienale, din 1981 până în 1991. Apoi, ca regizoare de operă și ca profesoară cu interese speciale în cercetarea artei vocale.

O a doua linie de forță a activității doamnei Yolanda Mărculescu a fost aceea de promovare a muzicii românești consacrate. Domnia sa a promovat muzica românească atât în timpul carierei sale pe care a realizat-o în România, cu prilejul unor turnee în Austria, Republica Democrată Germană, Republica Socialistă Cehoslovacă, Republica Populară Ungară, URSS, Ucraina, Republica Populară Polonă, Finlanda, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, precum și în extremul orient - China și Vietnam. În SUA, domnia sa și-a continuat activitatea intensă de promovare a muzicii românești, realizând două discuri - un disc Orion cu Enescu și Roussel și apoi înregistrarea acestui disc a fost preluată de casa de discuri britanică Saga, ambele discuri apărând în anul 1975. Bineînțeles, domnia sa a promovat muzica românească într-un număr foarte mare de recitaluri de lied atât în România, cât și în SUA. Preferatul a fost George Enescu, dar în repertoriul domniei sale s-au regăsit piese de Mihail Jora, Achim Stoia, Constantin Brăiloiu, Marțian Negrea, Filip Lazăr, Constantin Lungu.

O a treia direcție pe care am încercat s-o redau a fost aceea de susținătoare a efortului de teatralizare a spectacolului de operă. Ca prim-solistă a Operei Române în perioada 1949-1968, Yolanda Mărculescu s-a alăturat tinerilor regizori de atunci - George Teodorescu, Hero Lupescu -, dirijorului Mihai Brediceanu, scenografului Ioan Ipser, altor soliști de marcă precum soprane Magda Ianculescu și Marina Crilovici, tenorii Valentin Teodorian, Garbis Zobian, baritonilor Nicolae Herlea și Dan Iordăchescu în acest efort de a recorda estetica spectacolului de operă și dinamica spectacolului de operă la dinamica și estetica teatrului muzical occidental.


Din punct de vedere personal, Ileana Ursu, de ce Yolanda Mărculescu alegerea dumneavoastră pentru un volum monografic?

Sunt mai multe explicații. Pentru mine, această carte și premiza ei, explorarea destinului interpretativ a unei cântărețe și om de cultură marcant de origine română, a avut o explicație cathartică. Eu am dorit la un moment dat și am depus eforturi pentru a îmbrățișa cariera de cântăreață de operă în principal. Au existat anumite motive, printre care o emotivitate subliniată, care m-au împiedicat să îmi realizez acest vis, dar cercetând cariera și personalitatea și realizările Yolandei Mărculescu precum și contextul istoric și cultural în care domnia sa a evoluat mi-a prilejuit multe satisfacții și aș putea spune că m-a vindecat de tristețea mea de a nu fi putut deveni o cântăreață profesionistă. De asemenea, mi-a revelat un arbore pedagogic cu ramificații muzicale și spirituale impresionante din care au făcut parte Constantin Stroescu, Yolanda Mărculescu și Georgeta Stoleriu. Mi-a relevat coeziunea într-o școală de canto impresionantă prin valoarea modelelor și a carierelor artistice și prin factura relației speciale, spirituale, dintre cei care au construit această școală muzicală. Observând relațiile dintre Constantin Stroescu și Yolanda Mărculescu, deci dintre maestru și discipol, dintre Yolanda Mărculescu și Georgeta Stoleriu, dintre Georgeta Stoleriu și discipolii ei am fost impresionată de lecțiile de gratitudine, de noblețea reacțiilor și relațiilor umane, de modul în care profesori de excepție au format artiști complecși și oameni deosebit de complecși cu personalități frumoase prin ele însele, nu numai prin performanțele lor artistice. Pentru mine, Yolanda Mărculescu, înainte de a fi primit oferta din partea Universității Wisconsin din Milwaukee de a scrie această monografie, a fost un reper foarte important, a fost primul lucru pe care l-am învățat în cadrul orelor de canto cu doamna Georgeta Stoleriu, ore pe care le-am luat la Liceul de muzică "Dinu Lipatti" din București. Primul lucru - am învățat despre personalitatea doamnei Yolanda Mărculescu și despre impactul pe care aceasta l-a avut asupra formării profesoarei mele, Georgeta Stoleriu, și asupra altor cântăreți profesioniști, artiști de marcă, și nu numai cântăreți, dar și pedagogi pe care aceasta i-a format în perioada în care a fost cadru didactic la Conservatorul de muzică din București.


V-aș ruga să-mi vorbiți despre contextul în care are loc această lansare, adresând în același timp o invitație ascultătorilor noștri.

Sunt onorată să-mi pot lansa cartea Diva Imperiului Muzicii - Yolanda Mărculescu și epoca sa în cadrul ediției jubiliare a Burselor Yolanda Mărculescu, burse inițiate și organizate în fiecare an, timp de douăzeci de ani, de reputata profesoară și cântăreață Georgeta Stoleriu de la Universitatea de muzică din București. Am făcut o călătorie specială din Canada pentru acest eveniment. Sunt deosebit de onorată, sunt încântată să-mi lansez cartea într-un context atât de frumos în care se predă ștafeta artistică dintre generații. Această lansare de carte se va desfășura într-un context artistic, într-o seară muzicală ce va debuta la ora 19,00, la Universitatea de muzică, în Sala George Enescu. Seara va debuta cu o alternanță de momente interpretative și scurte dialoguri între doamna Georgeta Stoleriu, criticul muzical și muzicologul Anca Florea și subsemnata. Va continua cu acordarea de burse, cu lansarea de carte și se va încheia cu o întâlnire cu publicul. Aștept cu mare emoție acest moment și, în același timp, n-aș dori să închei intervenția mea în cadrul emisiunii dumneavoastră fără a remarca contribuția realizatorilor Societății Române de Radio și Postului România Muzical precum și ai Televiziunii Române la promovarea diasporei românești. Aceasta nu s-a întâmplat numai imediat după Revoluție, ea a existat întotdeauna și am fost acolo. O rezistență mută la cenzura de dincolo de 1989, o rezistență în virtutea căreia s-au păstrat cu mare drag și mare grijă atât în arhivele speciale, cât și în arhivele muzicale, fonotecă, materiale ale celor plecați, care apoi au fost difuzate și oferite din nou publicului în contexte deosebit frumos. Vă mulțumesc pentru șansa de a mă adresa melomanilor români și îi aștept cu mare emoție.

Interviu realizat de Lucian Haralambie