Luni, 2 decembrie 2013, începe Festivalul de Muzică Veche de la Bucureşti. Despre evenimentele celei de-a opta ediţii ne vorbeşte Laurenţiu Constantin, director al agenţiei "Medieval Praxis", producătoare a acestui eveniment, într-un dialog cu Lucian Haralambie:

Prin ce se individualizează Festivalul de Muzică Veche Bucureşti în scena muzicală bucureşteană şi românească?

Prin aceea că nu ne ocupăm de lucruri vechi, ci aş spune mai degrabă de noutatea muzicii vechi. Este o noutate în foarte mare măsură la noi. Pe scenele de concert din Europa apuseană, genurile muzicii vechi sunt prezente în mult mai mare măsură decât genuri muzicale precum romantismul sau clasicismul. Asta ne face să considerăm că muzica veche reprezintă viitorul. De multe ori în istorie, trecutul sau întoarcerea la el şi la valorile unui anume trecut a reprezentat viitorul, aşa credem şi noi că înseamnă muzica veche în Bucureşti, pe de-o parte. Pe de altă parte, un festival de muzică veche la Bucureşti aici, aproape de porţile Orientului şi ale Levantului, e musai că are o specificitate şi are diferenţieri majore faţă de ceea ce înseamnă lucrul acesta în vestul Europei, unde în general vorbim de muzică barocă şi muzică renascentistă. Acestea sunt genurile preponderente în festivalurile de muzică veche. Festivalul se află anul acesta la a VIII-a ediţie. Putem spune fără orgoliu, ci doar cu acurateţe că alături de alte eforturi şi festivalul nostru a pus Bucureştiul pe harta europeană a muzicii vechi. De-a lungul acestor opt ani au venit în Bucureşti şi au concertat pe scena festivalului nostru artişti de prim rang din Europa şi din lume, chiar dacă nu ne permitem luxurianţa pe care şi-o permite Festivalul Enescu, şi anume să invităm o mare orchestră, aducem formaţii camerale sau o orchestră de mai mici dimensiuni, care păstrează totuşi acelaşi nivel.

Pentru că am ajuns la artiştii Festivalului de Muzică Veche Bucureşti… Cum a apărut colaborarea cu jazz-man-ul Harry Tavitian?

Este o deschidere pe care o facem odată cu această ediţie a festivalului nostru. În primele şapte ediţii putem spune că am avut un festival foarte purist, în care am predicat muzica veche aşa cum considerăm noi că trebuie ea făcută şi aşa cum se face şi în vestul Europei, şi anume o muzică în care autenticitatea este virtutea principală. Acum ne deschidem şi spre alte arte. Harry este un mai vechi prieten al nostru, este un artist desăvârşit şi e, ceea ce se cheamă în lumea lui, un show-man, dincolo de muzica pe care o face. Este, şi am avut ocazia să aflăm în ultimii doi ani mai ales, aceasta este şi o conştiinţă publică foarte puternică, care se manifestă foarte puternic în spaţiul public. Nu e vorba doar de concertul de jazz al lui Harry, e vorba şi de vernisajul unei expoziţii "Grădina suspendată" care, de asemenea, marchează deschiderea spre alte arte. Este vorba de o expoziţie post-factum a pictorului şi graficianului Virgiliu Parghel şi arată intenţia noastră ca în viitor, mai ales din ediţia anului 2014, să deschidem festivalul şi spre alte arte: dans, arte vizuale, alte genuri muzicale ce nu aparţin strict muzicii pe care o numim veche.

Cum a apărut această colaborare cu Conservatorul din Bruxelles?

Colaborarea cu Conservatorul Regal din Bruxelles pe de-o parte şi cu Fundaţia El Gardellino pe de altă parte şi cu Departamentul pentru Învăţământ al Guvernului flamand din Belgia a apărut acum doi ani ca urmare a unor discuţii ceva mai vechi şi se referă la ceea ce numim astăzi formarea continuă a adulţilor. E vorba întâi de toate de Programul Il Maestro e Lo Scolare, care este un program de pregătire dedicat tinerilor muzicieni profesionişti, care acum se specializează în practica interpretativă a muzicii baroce - mai ales de instrument, dar şi vocal. E vorba de tineri care, în general, au făcut muzică veche în ţară, au studiat în străinătate şi au ales să se întoarcă acasă şi să continue să facă muzică veche, iar acest program Il Maestro e Lo Scolare răspunde nevoilor de educaţie continuă. Este un program care ilustrează ceea ce considerăm noi că trebuie să fie o stare de normalitate şi acoperă un gol în privinţa educaţiei acestor muzicieni. Pe de altă parte, e vorba de zona pedagogică. Avem tineri muzicieni care instrument de muzică veche, în majoritate profesori ai Şcolii de muzică veche Bucureşti, iar aceştia petrec în decursul unui an universitar două-trei stagii de pregătire la Bruxelles şi în ţară, cu profesori ai Conservatorului Regal din Bruxelles, unde studiază chestiuni pedagogice, tehnică interpretativă de instrument, muzică de cameră, lucrează în orchestre precum e Orchestra Conservatorului Regal din Bruxelles sau împreună cu Orchestra Il Gardellino. Este o mare şansă când ai în jur de 30 de ani să cânţi alături de muzicieni extraordinari precum este flautistul Jan de Winne sau oboistul Marcel Ponseele sau clavecinistul Ketil Haugsand. De multe ori, şansa de a petrece o săptămână lucrând zi de zi într-o orchestră, iar apoi masterclass şi studiu individual cu aceştia poate însemna mai mult decât un an sau doi de studiat într-o facultate oarecare.

Vă aşteptăm cu mult drag la concertele festivalului nostru, mai ales la cele din mijlocul, din nucleul tare al festivalului şi anume, în 3, 4 şi 5 decembrie, de la ora 7 seara, la Arcub.