"….. nu cred că fără aceste parteneriate aş fi putut fi un muzician complet. Acestea sunt binecuvântate pentru orice artist, sunt ca apa, ca sensul Divinităţii. Pentru mine acestea reprezintă cea mai importantă parte a vieţii şi sunt foarte recunoscător." - Vadim Repin

"It was not a robotic cadenza, but a work of personal energy, emotion, vying with the large orchestra, exploding with rhythmic sforzandi. We were breathless, Mr. Repin seemed perfectly cool. More than a tour de force, this was a celebration of violin playing itself." - New York Times (Nu a fost o cadenţă robotică ci un travaliu plin de energie, de viaţă împreună cu o amplă orchestră, explodând ritmic în Sforzandi. Am fost cu respiraţia tăiată, d-l Repin fiind perfect. Mai mult decât un tur de forţă, a fost o sărbătoare a viorii însăşi.)

D-le Vadim Repin, vă mulţumim că aţi acceptat să ne acordaţi acest interviu. În septembrie, pentru a câta oară veţi fi la Bucureşti?

Am fost deja de trei ori şi aştept cu nerăbdare următoarea dată, cea cu numărul 4.

Vă veţi afla pe Scena Sălii Palatului în compania unor prieteni, membrii Orchestrei Naţionale a Rusiei şi a dirijorului Mihail Pletnev. Aţi mai colaborat cu aceşti muzicieni?

Da, sigur. Mihail Pletnev, este o mare personalitate muzicală a timpului nostru, compozitor, pianist şi dirijor. Preocupările sale sunt numeroase. Am colaborat cu el în calitate de pianist şi am realizat înregistrarea pentru Deutsche Grammophon cu opusuri de Serghei Taneev, un Cvintet şi un trio. Consider aceste înregistrări unele dintre cele mai bune. Am fost împreună în diferite turnee de concerte, el în calitate de dirijor. Orchestra Naţională Rusă este cea mai bună orchestră din Moscova şi mă bucur să cânt cu acest ansamblu. Unul dintre ultimele mele concerte înainte de vacanţă a fost la Paris cu această Orchestră. Aştept cu nerăbdare să fiu din nou în compania colegilor mei şi bunilor mei prieteni.

În Festivalul Internaţional George Enescu, aveţi în program lucrări semnate de Serghei Prokofiev şi Piotr Ilici Ceaikovski. A fost alegerea dumneavoastră?

Da, sigur. Sunt foarte bucuros că voi interpreta Concertul nr.2 de Prokofiev. În viaţă ai diverse perioade în care favorizezi anumite concerte. Acum mă simt fericit să pot interpreta Concertul de Prokofiev. Am spus organizatorilor, dacă nu este nimeni să cânte acest opus în Festival, aş dori să-l interpretez eu. Anul viitor va fi cu siguranţă un alt opus, dar acum acesta este favoritul meu. Vă mărturisesc că mâine voi interpreta Lalo, săptămâna viitoare Sibelius şi Bruch şi apoi la Londra, James McMillan. Dar în Bucureşti nu am interpretat Concertul de Prokofiev şi va fi o bună ocazie s-o fac.

Se spune că prima dumneavoastră limbă a fost muzica. Este adevărat?

Vorbind poetic, se poate spune astfel. Pentru fiecare copil, prima limbă este aceea a viselor, poate fi muzica, poate fi mişcarea. Când aveam doar trei ani, povesteşte mama mea, am cerut jucării muzicale, instrumente muzicale de plastic. Ceva ce făcea muzică, zgomot, ceva tonuri. Acesta a fost motivul pentru care am ajuns la Şcoala de muzică.

Aveţi cuvinte preferate în această limbă?

Printre scopurile mele este să lărgesc vocabularul şi să încerc să am cât mai multe fraze, propoziţii posibile. Acesta este ţelul meu.

Şi aţi reuşit în atingerea ţelului, oferind publicului o paletă foarte bogată de propoziţii, fraze. D-le Repin, ce înseamnă pentru dvs. un Concert?

Un Concert înseamnă ceva ce am practicat de când aveam 5 ani şi jumătate, fiind pe scenă şi simţind această minunată atmosferă. Cineva te ascultă, iar la final cineva te aplaudă. Este un fapt incredibil. Orchestra a considerat o zi specială. Gândindu-te la ce va fi, este normal să fii un pic emoţionat. Oferi publicului oportunitatea de a audia o singură dată Concertul pe care ţi-l doreşti a fi cât se poate de bun. Totul în acea zi gravitează în jurul Concertului pe care-l vei susţine. La sfârşit, atunci când îţi închei misiunea, când te simţi uşurat de greutatea actului artistic, este un moment special. De aceea, când mă aflu în Sala de concert şi când există un fluid,ceva precum o acumulare electrică, acesta este rezultatul pregătirii tale înainte de Concert şi bucuria de a-ţi întâlni publicul.

Ce vă face fericit în modul în care publicul participă la performanţa dvs.?

În poziţia mea, teama şi dorinţa este ca interpretarea să fie bună. Nu este suficient să ai alături de tine muzicieni deosebiţi, dar şi un public deschis. Este o comuniune, cred. Pentru mine, cel mai important este atunci când simt interesul publicului. Poate fi şi doar în aer, poate fi o privire întipărită pe o figură, poate fi temperatura din aer. Foarte multe lucruri pe care doar le simt. Aceste lucruri te fac să te deschizi mult şi să fi pregătit pentru a susţine Concertul. Publicul este foarte important, comportamentul lui, modul în care ascultă interpretarea ta. Uneori poţi auzi chiar şi zborul unei muşte, deoarece încărcătura electrică este atât de intensă şi simţi că oamenii aşteaptă ceva special de la tine şi atunci eşti pregătit să le oferi totul. Creezi ceva special, ce este unic. Nu este niciodată la fel. De aceea niciodată nu poţi şti cum va fi diseară. Artistul încearcă să creeze încă de la prima notă, de fiecare dată există o altă finalitate. Întotdeauna sper pentru cea mai bună versiune.

D-le Repin v-aţi aflat în compania unor mari baghete ale secolului, unor mari personalităţi. V-au influenţat modul de a privi muzica, stilul interpretativ?

Aceasta este viaţa însăşi într-un fel, şcoala însăşi. Şi nu cred că fără aceste parteneriate aş fi putut fi un muzician complet. Acestea sunt binecuvântate pentru orice artist, sunt ca apa, ca sensul Divinităţii. Pentru mine acestea reprezintă cea mai importantă parte a vieţii şi sunt foarte recunoscător.

În domeniul muzicii de cameră, colaboraţi cu importanţi muzicieni care vă sunt şi prieteni buni. Care vă este repertoriul în domeniul muzicii de cameră?

Câteodată particip la un Festival, câteodată este un recital pe care dorim să-l dedicăm unui eveniment sau unul de binefacere. De fiecare dată, repertoriul este diferit. Uneori este alegerea mea, alteori este alegerea prietenilor mei. În general preferinţele mele se-ndreaptă către romantism, de care mă simt foarte legat şi către secolul XX. Întotdeauna doresc să cânt, să învăţ. Atunci când te preocupi de muzica de cameră este întotdeauna mai mult de o persoană. Există minimum două dorinţe care trebuie să se potrivească.

D-le Repin, în afara muzicii, ce vă face să vă simţiţi liber?

Viaţa însăşi. Nu fac nimic special faţă de alţi oameni, deşi sunt o persoană mai complicată. Încerc să mă bucur de viaţă din toate unghiurile, să am vacanţe, să-mi petrec timpul cu familia, îmi place să schiez, îmi plac avioanele, să mă uit la filme, să citesc. Îmi place să joc şah. Îmi place să fac multe lucruri şi am nevoie de timp pentru toate acestea. Problema este să găsesc timpul potrivit. Când trebuie să-ţi planifici viaţa pentru 3-4 ani în avans, îţi trebuie experienţă s-o faci. Ego-ul meu relevă această experienţă de a privi mult înainte şi încep să simt ceea ce doresc să fac cu adevărat.

Revenind la carieră, d-le Repin, care este povestea viorii pe care cântaţi în acest moment?

Este un noroc pentru violonişti şi pentru violoncelişti, pentru tineri mai ales care nu-şi pot permite un instrument bun să obţină unul deosebit. Depinde de talentul tău ca oameni importanţi să te poată ajuta să obţii un instrument frumos. Am fost chiar norocos ca toată viaţa să pot cânta pe instrumente foarte bune. Este absolut uimitor atunci când analizez cât de dificil este pentru tinerii artişti să aibă instrumente deosebite. Mulţi îmi cer ajutorul pentru aceasta. Vorbind despre instrument, fiecare are personalitatea lui cu care trebuie să te împrieteneşti. Cea mai recentă vioară a mea este un Guarneri foarte bun. Într-un fel, instrumentul îţi este partener, îţi face sugestii, adesea. Acesta este secretul marilor instrumente.

În finalul interviului nostru d-le Repin, aţi dori să adresaţi câteva cuvinte publicului din România?

Aştept cu nerăbdare să vin la Bucureşti. Nu ajung în fiecare an aici doar la fiecare 2-3 ani, dar trebuie să vă spun că-mi lipsesc prietenii şi aştept să revin. Urez tuturor o vară frumoasă şi vacanţe norocoase şi toată lumea să fie fericită şi atunci când ne vom întâlni, sper să fie interesaţi şi vom crea ceva deosebit în Sala de concert.

CV Vadim Repin

Născut - Novosibirsk, Western Siberia, 31 august 1971
Studii - profesor Zakhar Bron
- 1985 a debutat la Tokyo, München, Berlin, Helsinki; Carnegie Hall - New-York
Căsătorit cu Svetlana Zakharova
A colaborat - Simon Rattle, Valery Gergiev, Mariss Jansons, Yehudi Menuhin, James Levine, Kurt Masur, Edo de Waart, Esa-Pekka Salonen, Mstislav Rostropovich, Riccardo Muti.