"Pentru mine nu contează dacă muzica pe care o interpretez este cunoscută sau nu, atâta timp cât o îndrăgesc şi doresc s-o cânt." - Evgheni Kissin

"Există numeroşi virtuozi, însă puţini reuşesc să scoată la iveală sensurile profunde ale unei opere muzicale, aşa cum face Evgheni Kissin", a declarat intendentul Festpielhaus, Andreas Molich-Zebhauser.

"Pianistul rus Evgheni Kissin, unul dintre ultimii muzicieni talentaţi descoperiţi de Karajan, a uimit Occidentul încă din adolescenţă, în perioada imediat următoare prăbuşirii Uniunii Sovietice."

D-le Evgheni Kissin veţi fi pentru a doua oară la Bucureşti în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu. Veniţi cu două programe: un recital solo şi unul împreună cu prietenii dumneavoastră violonista Silvia Marcovici şi violoncelistul Alexander Kniazev. Dominanta programelor este Franz Schubert. De ce Schubert?

Fără o raţiune specială. Întotdeauna aleg pentru programele mele lucrările pe care le iubesc şi pe care doresc să le interpretez. Repertoriul meu este foarte vast. Include opusuri aparţinând diferitelor stiluri, diferitelor epoci şi desigur foarte mulţi compozitori. Chiar şi aşa cineva ar putea spune că accentul îl pun pe muzica romantică, în adevăratul sens al cuvântului. Stagiunea viitoare voi realiza o integrală Schubert. Atât pentru recitalul solo, cât şi pentru cel cameral, aceasta a fost alegerea. Poate unele lucrări, în viaţa muzicianului, precum şi în aceea a celorlalţi oameni pot părea mai învăluite în mister decât sunt efectiv. Celor din afară le poate părea astfel, dar cu certitudine anumite lucruri pe care le facem şi le alegem au o raţiune specială sau nu. Poate vă dezamăgesc prin răspuns dar compozitorii pe care îi interpretez la Festival sunt o întâmplare.

Urmărindu-vă cariera, înregistrările, constatăm o marea varietate şi diversitate repertorială, stiluri şi genuri contrastante dar toate aflate parcă sub semnul unei intense poetici.

Aşa după cum am spus, este adevărat, romantismul este un domeniu care mă preocupă: Schubert, Skriabin, Rachmaninov chiar şi Beethoven din perioada târzie.

Aţi cercetat şi aţi dorit să includeţi în repertoriul dumneavoastră şi opusuri mai puţin cunoscute?

Pentru mine nu contează dacă muzica pe care o interpretez este cunoscută sau nu, atâta timp cât o îndrăgesc şi doresc s-o cânt. Cineva ar trebui să parcurgă repertoriul meu şi să vadă dacă lucrările sunt sau nu cunoscute. Pe de altă parte depinde şi despre ce epocă vorbim. De exemplu, nici muzica lui Skriabin nu este foarte cunoscută în anumite regiuni ale lumii. Mai puţin cunoscut este şi Nikolai Medtner.

La începutul carierei dumneavoastră, d-le Evgheni Kissin, l-aţi întâlnit pe Herbert von Karajan. Cum a fost să vă aflaţi în dialog cu un mare muzician, o legendă?

În ceea ce priveşte întâlnirea cu Herbert von Karajan s-a întâmlat astfel: eram în turneu în Elveţia şi Austria şi agentul meu german Hans Dietrich Gore, care l-a organizat, m-a invitat să locuiesc în apartamentul său din Munchen pentru 10 zile, la începutul turneului meu, să mă odihnesc şi să vizitez oraşul. Era în perioada în care trăiam în spatele cortinei de fier, în Uniunea Sovietică. După ce m-a auzit cântând, agentul meu, care-l cunoştea pe Karajan, i-a oferit câteva dintre înregistrările mele şi i-a spus "Acest tânăr se va afla curând la Salzburg şi va fi bucuros să vă cânte dacă veţi accepta". Karajan şi-a arătat interesul şi întâlnirea noastră a avut loc la Salzburg, pot să vă spun exact data, era în 19 august 1988, într-o sală mare de repetiţii din Festspielhaus. Când am revenit la Salzburg, adesea am repetat în acea sală şi de fiecare dată mi-am adus aminte de unul dintre cele mai memorabile evenimente din viaţa mea. Întâlnirea mea cu Herbert von Karajan a durat o oră, de la 11,30 la 12,30. El a venit însoţit de un grup de persoane, nu ştiam cine sunt, soţia sa a venit cu el, câţiva agenţi de la Deutsche Grammophon, un fotograf. Au fost trei rânduri de scaune… Herbert von Karajan, desigur în primul rând. M-am aşezat în faţa pianului, un Bosendörfer mare care se afla la câţiva metri în faţa scaunelor. Am interpretat Chopin - Fantezia în fa minor. Eram desigur foarte nervos dar m-am pregătit bine, am fost inspirat şi am cântat bine. După ce am terminat de cântat, s-a lăsat o linişte profundă. M-am uitat la Herbert von Karajan, nu ştiam ce să fac şi deodată mi-a trimis o îmbrăţişare prin aer. M-am ridicat şi m-am îndreptat către el. Trebuie să menţionez ceva, atunci când a venit în sală purta ochelari de soare întunecaţi. După ce am cântat Fantezia lui Chopin pentru el şi m-am dus aproape de el, nu mai avea ochelarii şi îşi ştergea lacrimile cu o batistă. L-am întrebat dacă doreşte să interpretez Liszt - Rapsodia a XII-a şi mi-a spus să cânt ce doresc. Am cântat Rapsodia şi apoi a dorit să vorbească cu mine, faţă-n faţă, a venit la mine şi ne-am aşezat lângă geam şi m-a întrebat dacă am în repertoriu Brahms - Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră, pe care nu-l aveam deoarece eram în vârstă de doar 16 ani. Mi-a cerut să-l învăţ deoarece dorea să-l interpretăm împreună. Am mai cântat încă ceva pentru el, începutul Finalului din Concertul nr.2 de Rachmaninov. Karajan mi-a cerut să cânt sfârşitul acestui opus. Am cântat coada şi atunci mi-a spus: "Anul viitor vara, aici la Salzburg trebuie să-l interpretăm împreună." Am mai cântat încă ceva dar celelalte persoane prezente s-au apropiat de noi iar soţia sa mi-a spus: "Nu l-am văzut niciodată în 30 de ani pe von Karajan atât de emoţionat." Acesta este unul dintre cele mai fericite momente din viaţa mea. O lună mai târziu am primit o invitaţie de la von Karajan să cântăm împreună cu Filarmonica din Berlin în Concertul de Anul Nou. Herbert von Karajan a schimbat brusc programul şi dorea ca eu să cânt Concertul de Ceaikovski. Ne-am întâlnit câteva luni mai târziu la Berlin să cântăm Concertul nr.1 de Ceaikovski. Nu pot spune că a fost o experienţă uşoară pentru mine. Ne-am întâlnit doar noi doi înainte de prima repetiţie cu orchestra, am stat la pian, înainte să încep să cânt, Karajan mi-a spus "Am câteva documente conform cărora după prima audiţie absolută a acestui opus Ceaikovski însuşi a zis prea repede. Şi acum a continuat Karajan, toată lumea interpretează această lucrare prea repede şi nu este muzică dar noi vom face muzică." Am început să cânt şi Karajan m-a oprit tot timpul, făcând comentarii în care mă sfătuia să cânt mai rar. Aceste comentarii nu erau legate doar de documente dar poate şi de vârsta pe care Karajan o avea. Trebuie să spun faptul că la prima repetiţie ne-a luat 50 de minute ca să-l cântăm. Durata obişnuită a acestui concert este de 35 de minute. Muzicienii din orchestră erau nefericiţi. La celelalte repetiţii l-am rugat pe Karajan să asculte şi versiunea mea. Am găsit un compromis la acel moment. L-am convins să grăbească puţin tempoul fiecărei părţi în comparaţie cu prima noastră repetiţie şi fără doar şi poate a fost o experienţă fantastică pentru mine să cânt cu un asemenea geniu, să stai lângă el, să faci muzică împreună cu el. Desigur orchestra suna cum alta nu am auzit.

Dacă nu ar fi fost el ca dirijor, concertul ar fi fost oribil cu asemenea tempo-uri. Cu aceste mişcări mai lente şi cu personalitatea lui miraculoasă a reuşit să impresioneze muzicienii şi publicul care-şi amintea după ani de acea seară. Când am cântat cu Kurt Sanderling, acesta mi-a spus că singura interpretare a primului Concert de Ceaikovski care i-a plăcut a fost a noastră cu Karajan.

Dirijorul rus Yuri Temirkanov, după ce a ascultat înregistrarea noastră, transmisă în toată Europa, la Televiziune, o zi după concert, a spus "că praful a fost şters de pe o frumoasă şi veche pictură şi toată lumea o poate admira în toată splendoarea. "Câteva luni mai târziu m-am întâlnit la Salzburg cu Herbert von Karajan şi am lucrat împreună pentru Festivalul de Paşte. Am reinterpretat Concertul de Ceaikovski de două ori împreună cu Filarmonica din Berlin. În vară Herbert von Karajan a murit şi m-au invitat la Salzburg să particip la un Concert în memoria lui. Acestea au fost primele mele călătorii la Salzburg, oraş care mi-a devenit unul dintre preferate. L-am întâlnit pe Karajan de două ori la Salzburg iar a treia oară am cântat în memoria lui şi am cerut să fiu condus la mormântul său pentru a-i aduce flori. De atunci, Salzburgul pentru mine este legat de aceste frumoase şi de neuitat amintiri despre Karajan. Şi acum când mă întorc la Salzburg şi cânt acolo soţia lui Karajan vine la concertele mele. Când am fost ultima oară, cu câteva luni în urmă la Festivalul de Paşte, ea a venit şi a fost prima care s-a ridicat în picioare după ce am terminat recitalul.

Această minunată întâlnire mă determină să vă denumesc prinţ într-un regat al muzicii.

Mulţumesc şi vă mărturisesc că în acest regat al muzicii sunt mulţi prinţi precum şi regi şi regine.

Veţi fi pentru a doua oară în Bucureşti la Festivalul George Enescu. Aţi interpretat, vreodată, o piesă semnată Enescu?

Nu încă. O voi face cu siguranţă în viitor. După cum am spus, repertoriul meu este foarte vast şi în mod constant încerc să-l îmbogăţesc în diferite direcţii. Includ piese semnate de diferiţi compozitori şi m-am gândit să includ şi piese de Enescu. Repertoriul pianistic este atât de bogat. Sper să trăiesc suficient să cânt tot ceea ce aş dori la nivelul meu. Mi-ar lua mult timp să pregătesc piese semnate de George Enescu şi aş dori să le cânt mai întâi în România.

În încheierea interviului nostru d-le Kissin aţi dori să adresaţi câteva cuvinte publicului din România?

Nu pot să spun decât: Sunt fericit să revin în România pentru o perioadă mai lungă decât precedentele. Sper să pot vizita Bucureştiul. Aştept cu nerăbdare să vă revăd pe toţi la concertele mele şi mulţumesc că veţi veni. Voi încerca să fac totul foarte bine să nu vă dezamăgesc. Locuiesc de mult timp la Paris. Multora le place bucătăria franceză. Restaurantul meu favorit la Paris este unul românesc, îmi place mâncarea şi atmosfera de acolo şi întotdeauna îmi invit prietenii acolo, parizieni sau nu. Mulţi nu cunosc restaurantul, dar eu îl îndrăgesc.

CV Evgheni Kissin -pianist rus, stabilit în Marea Britanie

Născut - 10.10.1971 la Moscova
Studiile de pian la Academia de Muzică Gnessin din Moscova. Acolo a fost elevul Annei Pavlovna Kantor.
- la vârsta de 10 ani Kissin a debutat cu Orchestra Simfonică Ulianovsk
Kissin face regulat turnee de recitaluri în Europa, America şi Asia. A cântat cu toate marile orchestre ale lumii cu dirijori ca Vladimir Ashkenazy, Claudio Abbado, Daniel Barenboim, Sir Colin Davis, Valery Gergiev, Carlo Maria Giulini, Mariss Jansons, Herbert von Karajan, James Levine, Sir Andrew Davis, Lorin Maazel, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Sir Georg Solti, Evgheni Svetlanov sau Iuri Temirkanov. Kissin a cântat şi muzică de cameră alături de Martha Argerich, Gidon Kremer, James Levine, Alexander Knyazev, Mischa Maisky, Thomas Quasthoff, Isaac Stern şi alţii
Din anul 2002 deţine cetăţenia britanică.
În 2007 Kissin a devenit Patronul Onorific al companiei profesioniste de operă de cameră City Opera of Vancouver, condusă de dirijorul Charles Barber.