"Fiecare interpret trebuie să trateze publicul ca pe un partener, ca pe un grup foarte inteligent de oameni. Important este să creezi atmosfera de bucurie şi accesibilitate, nu foarte serioasă şi prea academică."

D-le Ilan Volkov ne bucurăm să vă avem ca oaspete al Festivalului Internaţional George Enescu. Vă veţi afla la pupitrul unui ansamblu neconvenţional, Hyperion International. De câţi ani colaboraţi cu acest ansamblu?

Colaborez cu Ana Maria Avram şi cu Iancu Dumitrescu de ceva timp, iar acum doi ani i-am invitat pentru prima oară în Israel. Împreună am ales zece muzicieni foarte buni şi am realizat un proiect artistic care s-a bucurat de succes. În cadrul acelui prim concert am fost interpret şi nu dirijor şi după acel concert, Iancu Dumitrescu şi Ana Maria Avram au organizat un turneu pentru acelaşi grup împreună cu muzicieni români şi alţii stabiliţi în diferite ţări. Şi acum este cea de-a III-a etapă a acestui proiect. De data aceasta, la Bucureşti, voi dirija concertul, iar piesele incluse în program vor fi semnate de câţiva membrii ai Ansamblului şi desigur de Iancu Dumitrescu şi Ana Maria Avram. În fond acest concert reprezintă continuarea unui proiect care a debutat cu ceva timp în urmă. Am colaborat şi în cadrul Festivalului organizat de mine la Glasgow, intitulat TECTONICS. Acesta este un mod de colaborare continuă într-o manieră foarte bună.

Publicul, melomanii vă cunosc abordând atât muzica clasică, cât şi pe cea contemporană. Care vă sunt câteva dintre proiecte?

Cele mai multe din concertele mele au un repertoriu clasic, romantic şi cu lucrări de la începutul secol XX. Sunt director muzical al Orchestrei Simfonice din Islanda de doi ani, dirijor invitat al Orchestrei Simfonice BBC Scoţia, cu care am lucrat peste zece ani şi liber profesionist, invitat în Europa şi America. Aceste proiecte reprezintă o mare parte a activităţii mele. Latura muzicii noi s-a dezvoltat însă demult, am realizat foarte multe prime audiţii încă de la debutul meu. În ultima perioadă mă ocup mai intens de muzica nouă, datorită Festivalului TECTONICS din Israel, Islanda şi Scoţia şi anul viitor îmi propun şi alte centre. Este un Festival Internaţional nomad, în cadrul căruia coordonez activitatea artistică şi dirijez. Este un proiect interesant pe care continui să-l dezvolt.

În afară de un cunoscut dirijor dar şi instrumentist… Care este instrumentul dumneavoastră preferat?

Când eram copil am studiat pianul, vioara şi compoziţia. Acum cânt câteodată la vioară sau chitară electrică. Am un grup cu un alt violonist şi un baterist, pe care l-am denumit MINDS. Este un grup care practică muzica improvizatorică, nu repetăm niciodată şi uneori colaborăm şi cu alţi interpreţi. Acest grup a fost înfiinţat cu 2-3 ani în urmă. Cred că important este să simţi că publicul este curios la ceea ce realizezi, deschis şi dornic să primească ceva la care nu se aşteaptă. Atunci când urci pe scenă, simţi atmosfera care este uneori foarte prezentă, publicul este foarte atent, deschis să primească informaţii şi nu vine cu prea multe idei preconcepute. Trebuie să vă spun că în ultimii 4-5 ani am fost implicat în proiecte deosebite în Islanda, Scoţia şi în foarte multe alte ţări precum şi în Israel. Fiecare trebuie să trateze publicul ca pe un partener, ca pe un grup foarte inteligent de oameni, nu trebuie să-l denigrezi, să-l acuzi că nu te va înţelege. Important este să creezi atmosfera de bucurie şi accesibilitate, nu foarte serioasă şi prea academică. Acesta este lucrul cel mai important în colaborarea cu muzicienii, deoarece ei au o aură diferită pe scenă şi uneori este mai relaxant şi mai deschis ceea ce ajută publicul să fie mai aproape de muzică şi mult mai interesat în ceea ce aude, deschizi larg uşile sălii de concert şi oamenilor care nu sunt interpreţi şi nu colaborează cu orchestra. Pe de altă parte construieşti un auditoriu mare care nu merge des în sălile de concert. Aceste două lucruri sunt importante şi în afară de acestea dacă interpretezi o piesă cunoscută de Schubert, o realizezi într-o manieră neobişnuită, doreşti să cucereşti publicul care trebuie să înţeleagă ceea ce faci şi care nu vine ca la un supermarket, să primească ceea ce ştie încă dinainte, ca şi cum ar cumpăra lapte. Aceasta nu are nimic de a face cu arta, dar a devenit aşa datorită interpretului, tehnologizării şi multor altor motive. Cred că este posibil să rupi această obişnuinţă a minţii. Programul este o parte importantă în ceea ce fac eu în domeniul muzicii clasice. Este esenţială punerea în context a fiecărei lucrări, să fie un program fascinant şi interesant, posibil de realizat. Trebuie gândit la acest lucru în mod profund şi constant.

În afara muzicii ce altceva vă face să vă simţiţi liber, fericit?

Cercetând natura, întotdeauna îţi eliberezi spiritul, te face să simţi că alte lucruri sunt mai puţin importante. Copiii mei reprezintă o componentă deosebită care te eliberează de orice ego personal, deoarece trebuie să te gândeşti la ei. Bucuria lor, învăţatul unor lucruri, să devii copil alături de ei. Aceste două lucruri sunt cruciale acum pentru mine. A face numai muzică nu este cea mai bună idee. Încerc să-mi fac viaţa cât mai diversă, ceea ce nu totdeauna este uşor să realizezi, dar este important pentru mine. A călători mii de mile departe de familie nu este cel mai bine. Mă bucur să întâlnesc oameni noi, compozitori, muzicieni dar nici aici nu trebuie exagerat. Trebuie să-ţi găseşti adevărata lume.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră participarea la Festivalul Internaţional George Enescu?

Înseamnă mult pentru mine. Am participat la Festival doar ca meloman, partenera mea Maya Dunietz a cântat în Ansamblul Hyperion International. Este un Festival uluitor cu nume internaţionale de prestigiu. Este plăcut să fiu într-un rol mai mic, într-un mic concert, dar acesta va avea 5-6 prime audiţii. Mulţi dintre compozitori se vor afla pe scenă, sunt prietenii mei cu care lucrez de peste 7-8 ani. Este un lucru special să fiu invitat la un asemenea Festival, să colaborez cu aceşti prieteni. Iancu Dumitrescu şi Ana Maria Avram au fost întotdeauna foarte generoşi şi ospitalieri. Sunt interesat de scena muzicală românească de compozitorii pionieri precum .Ştefan Niculescu, Anatol Vieru şi alţii. Sper să pot aduna mai multe partituri şi să-mi continui cercetările asupra muzicii simfonice şi de cameră româneşti.

În finalul interviului nostru, aţi dori d-le Ilan Volkov să adresaţi publicului din România câteva cuvinte?

Sunt foarte fericit să revin la Festivalul Internaţional George Enescu, să dirijez. Este un proiect fascinant să reuneşti muzicieni din Israel care să cânte pentru publicul din România, muzicieni foarte dedicaţi lucrului pe care-l fac. Voi fi o experienţă foarte intensă şi interesantă. Aştept cu nerăbdare concertul.

CV Ilan Volkov

Născut-8 septembrie 1976, Tel Aviv, Israel.
Părinţii - tatăl -  Alezander Volkov - pianist de origine ucrainiană, mama - Shulamit Volkov - profesor de istorie la Universitatea dinTel Aviv, de origine germană.
Studii - Academia RUBIN din Ieruasalim sub îndrumarea lui Mendi Rodan, Royal Academy of Music din Londra.
În prezent, dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Islandei - ianuarie 2011.
Se află într-o relaţie cu interpreta Maya Dunietz cu care are doi copii.