Alexandru Tomescu este artistul care a creat o revoluţie în modul în care este percepută muzica clasică în România, graţie unor proiecte unicat. A concertat pe cele mai mari scene ale lumii, dar şi în oraşe româneşti unde nu există stagiuni permanente de muzică clasică. Şi-a pus talentul în susţinerea unor cauze sociale, cântând pentru nevăzători, copii hipoacuzici, pentru natură sau case de patrimoniu. Din 2012 Alexandru Tomescu este susţinător special al Fundaţiei Hope and Homes for Children România; tot atunci a fost desemnat Ambasador al Bunăvoinţei de Guvernul Republicii Coreea. Astfel, celebrul violonist român nu a rămas indiferent nici la mesajul campaniei noastre "Români pentru o lume".

De ce aţi ales să vă alăturaţi campaniei "Români pentru o lume", iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache?

M-a atras foarte mult iniţiativa voastră de a le arăta tinerilor că soluţia de a scăpa de problemele din România nu este să fugi în Occident. Sigur, cineva care îşi doreşte să studieze peste graniţe are ce învăţa acolo, dar ideal este să revină în România şi să aplice aici tot ce a asimilat în timpul studiilor. E greu la prima vedere, dar recompensele nu întârzie să apară. Eu unul aşa am simţit. România a mai trecut de altfel prin momente din acestea. Însăşi Revoluţia de la 1848 a pornit graţie unor tineri entuziaşti care se întorseseră de la studii din străinătate şi care voiau să alinieze România la valorile occidentale. Cred că ţara noastră are nevoie de o explozie de entuziasm din partea tinerilor. Ceva trebuie schimbat; trebuie să pornim la drum conştienţi că există obstacole, însă satisfacţia de a le fi surmontat nu se compară cu nimic.

Prin "vocea" dumneavoastră, în această campanie, se doreşte încurajarea românilor să îşi urmeze visul indiferent de segmentul cultural în care activează, inspirându-se din exemplul pe care activitatea dvs. profesională îl oferă. Ce sfaturi aveţi pentru cei care doresc să vă calce pe urme?

De-a lungul vieţii au fost câteva lucruri simple, pe care nu le-am pierdut din vedere, care m-au ajutat foarte mult: entuziasmul, încrederea deplină în ceea ce îmi doresc şi motoarele turate la maxim ca să finalizez ce mi-am propus. Nu de puţine ori se întâmplă să te loveşti de oprelişti, dar pe mine acestea mă motivează şi mai mult, prin faptul că mă provoacă să le depăşesc.

În ultimii ani, cu precădere în România, educaţia pare să aibă un rol tot mai secundar în formarea unui individ. Pe cine găsiţi răspunzător pentru acest fapt?

Sincer, nu îmi pun această problemă. Cred că ne pierdem prea mult timp încercând să găsim vinovaţi, în loc să venim cu o soluţie viabilă care să ne ajute să depăşim problema. Şi oricum într-o chestiune ca aceasta este greu de găsit un ţap ispăşitor. Educaţia deficitară cred că este rezultatul îmbinării mai multor factori: nefinanţarea corespunzătoare a acestui sistem, unele valori greşite promovate excesiv - toate acestea au abătut puţin atenţia de la ce ar trebui să urmărim. Important este să învăţăm să gestionăm toată informaţia în aşa fel încât să avem o educaţie performantă. Oricum, ar fi injust să vedem doar tarele educaţiei, dacă ar fi fost 100% nefuncţională nu am fi avut atâţia tineri olimpici, cuceritori de medalii la cele mai importante competiţii din lume. Sigur, aceşti copii merită mai mult decât se face pentru ei, dar e încurajator că ei există în jurul nostru.

Ce soluţii vedeţi pentru combaterea acestei situaţii? Societatea actuală nu le oferă decât în mici doze, insuficiente, din păcate…

Cred că este esenţial să ne păstrăm o doză importantă de optimism şi să avem încredere că pornind de la gesturi mici, vom ajunge să schimbăm întreaga faţă a societăţii. Când spun gesturi simple, mă refer la acele lucruri mici care deşi insesizabile, ne fac ziua mai frumoasă: să zâmbim când ne adresăm cuiva, să ne enervăm mai puţin (sau deloc!) în trafic, să încercăm să fim mai toleranţi, să încercăm să abordăm ziua mai puţin încruntaţi. Când mă aflu pe stradă, văd în dreapta şi în stânga oameni cu figuri încrâncenate, grăbiţi, supăraţi… Ştiu că viaţa devine din ce în ce mai grea pentru noi toţi, dar sunt sigur că totul ar deveni mai tolerabil dacă am încerca să zâmbim mai des.

Pentru astfel de români precum Alexandru Tomescu a luat naştere "Români pentru o lume", campania naţională de responsabilitate socială iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache. E rândul tău să pui România pe hartă!

Despre campanie

"Români pentru o lume" reprezintă un omagiu adus marilor personalităţi româneşti ce au adus mândrie şi glorie României, peste tot în lume şi aduce în atenţia fiecăruia dintre noi pe conaţionalii noştri care, prin activitatea lor, rămân nemuritori. Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs naţional online (pe www.romanipentruolume.ro şi pe pagina de Facebook http://www.facebook.com/RomaniPentruOLume) de tribut adus culturii sau unei personalităţi anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea înscrie astfel încât să dedice o pictură, o compoziţie, o sculptură, un poem etc. În urma unui vot de specialitate şi prin votul sponsorilor, cei selectaţi vor merge în finală, unde vor fi jurizaţi de către un juriu de specialitate şi de către public. Câştigătorii vor primi burse de studiu în România şi în străinătate.

Campania se desfăşoară online, la adresa www.romanipentruolume.ro şi pe pagina de Facebook http://www.facebook.com/RomaniPentruOLume, unde puteţi găsi mai multe detalii despre acest nou proiect cultural al Fundaţiei Sergiu Celibidache.

Biografie Alexandru Tomescu

Un om. O vioară. Aceste două coordonate sunt suficiente pentru a crea un Univers. Iar când omul este Alexandru Tomescu, iar vioara este un Stradivarius, se naşte un Univers locuit de creaturi sonore fascinante care se desprind din culoare şi densitate sonoră, toate menite să subjuge publicul aflat în sală.

Alexandru Tomescu a dovedit că poate îmblânzi orice formă de muzică, mai ales după proiectul "Paganini - înger sau demon", care a marcat un hotar în cariera lui. A fost momentul în care violonistul şi-a regândit identitatea şi care marchează o cotitură radicală în drumul pe care Alexandru Tomescu a pornit acum câţiva ani, acela spre schimbarea percepţiei existente în România asupra muzicii clasice. Într-adevăr, de când a revenit în ţară, după studii în Elveţia cu Tibor Varga şi Statele Unite ale Americii cu Eduard Schmieder, Alexandru a dorit să demonstreze că muzica clasică este o fereastră spre armonia cu sine şi cu celălalt, o lume deschisă tuturor şi că fiecare merită şansa de a o explora.

După o mai mult decât fructuoasă carieră realizată în Europa şi în lume, presărată cu succese în săli precum Théâtre des Champs Elysées - Paris, Carnegie Hall - New York sau Metropolitan Arts Centre - Tokio, sub bagheta unor maeştri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru a revenit în România, unde s-a implicat în organizarea unor turnee naţionale de muzică clasică, realizate exclusiv din fonduri private. A înţeles că neconvenţionalul, ca îmbinare între profesionalism şi inovaţie este cheia pentru a atinge publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente-pilot în lumea muzicală românească: a cântat pe Stradivarius într-o staţie de metrou, pentru a dovedi că există o însemnată receptivitate pentru muzica de calitate; a cântat într-o pădure pentru a milita împotriva exploatării iraţionale a domeniului forestier. A cântat în faţa unei case în ruine, pentru a stopa distrugerea clădirilor aflate în Patrimoniul Naţional. A cântat cu scopul adunării de fonduri pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România sau pentru protezarea auditivă a copiilor cu deficienţe de auz.

Este printre primii artişti care şi-a făcut o misiune clară din a purta mesajul muzicii clasice în oraşe româneşti în care nu există filarmonici. Este suficient ca numele său să apară pe un afiş pentru ca biletele să se epuizeze cu zile întregi înainte de evenimentul respectiv.

Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la a cânta în faţa publicului său, ci cultivă un dialog intens cu acesta, fie de pe scenă, explicând ce cântă, fie prin interviurile pe care le acordă la televiziunile şi radiourile de specialitate şi nu numai. Fie că vocea se aude la Radio România Muzical sau la Radio Guerrilla, fie că vorbele sale sunt tipărite în Dilema Veche sau în revista Viva!, el explică ce înseamnă să fii artist în România secolului XXI, ce surse îi hrănesc inspiraţia şi de ce muzica clasică merită o şansă.

Angajamentul pe care şi l-a asumat în momentul în care a primit vioara Stradivarius Elder-Voicu, în septembrie 2007, a fost acela de a familiariza un număr cât mai mare de români cu sunetul splendidului instrument. Vioara Stradivarius Elder, folosită timp de patru decenii de maestrul Ion Voicu, este considerată a fi unul din cele mai bine conservate Stradivariusuri. După o serie aproape neîntreruptă de concerte desfăşurate în România şi în lume, numele violonistului şi al viorii sale au devenit sinonime perfecte.

Născut într-o familie de muzicieni, la 15 septembrie 1976, Alexandru consideră că muzica a fost prezentă în viaţa sa încă dinainte să vină pe lume. Studiile sale au început la Liceul de Muzică "George Enescu" (1883-1995), din capitală, cu prof. Mihaela Tomescu, au continuat la Conservatorul din Bucureşti (1995-19999), cu profesorul Ştefan Gheorghiu, urmate apoi de Southern Methodist University, Dallas, Texas cu profesorul Edward Schmieder (2000) şi Ecole Superieure de Musique, Sion, Elveţia cu profesorul Tibor Varga (2001).

Preocuparea sa pentru muzica de cameră s-a materializat în colaborări cu numeroşi artişti români şi străini: pianistul Horia Mihail şi Toma Popovici, violoncelistul Răzvan Suma etc. De asemenea, din 2011, Alexandru Tomescu ocupă poziţia de prim-violonist în cadrul Cvartetului "Ad Libitum", după ce predecesorul său, Adrian Berescu, a pierit într-un accident. "Ad Libitum" este unul dintre cele mai valoroase şi longevive ansambluri româneşti, cu premii importante cucerite la concursuri de prestigiu şi cu apariţii discografice semnalate de revistele de specialitate occidentale.

Alexandru a susţinut concerte şi recitaluri în peste 29 de ţări (Albania, Anglia, Austria, Bulgaria, Cipru, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Costa Rica, Elveţia, Filipine, Finlanda, Franţa, Germania, Israel, Italia, Japonia, Macedonia, Olanda, Republica Cehă, Republica Moldova, Polonia, România, Rusia, Turcia, Ucraina, Ungaria, S.U.A., Noua Zeelandă) în cele mai importante săli şi teatre din lume: Sejong Theater (Seul, Coreea de Sud), Concertgebouw (Amsterdam, Olanda), Théâtre des Champs Elysées (Paris, Franţa), Teatrul Châtelet (Paris, Franţa), Berliner Philharmoniker (Berlin, Germania), Sala Mare a Conservatorului din Moscova (Rusia), Metropolitan Art Center (Tokyo, Japonia), Centrul Cultural din Filipine (Manila, Filipine), Cerritos Arts Center (Los Angeles, Statele Unite ale Americii).

Pentru activitatea sa artistică extraordinară Alexandru Tomescu a fost distins cu nenumărate premii internaţionale, de menţionat fiind: Premiul I la Concursul Internaţional "George Enescu", Bucureşti, Premiul II "Yehudi Menuhin" SACEM, Premiul Special pentru cel mai bun recital la concursul "M. Long-J. Thibaud", Paris, Premiul II "Tibor Varga", Sion - Elveţia; Premiul IV "Pablo Sarasate, Pamplona - Spania, Premiul III la Concursul Internaţional de Muzică din Viena - Austria; Premiul I, Phenian - Coreea de Nord; Premiul I "Jeunesses Musicales", Bucureşti, Premiul II (premiul întâi nu sunt acordate) "Niccolo Paganini", Genova - Italia, Premiul I "Kloster Schöntal", Schöntal, Germania; Medalia UNICEF, Parma - Italia, Premiul I şi Marele Premiu titlul de laureat "J. Kocian", Republica Cehă; Rudolf Neudorfer Award", Berlin, Germania; Premiul I absolut "Rovere d'oro", San Bartolomeo, Italia şi Premiul I absolut "Citta di Stresa", Stresa, Italia.

În prezent, Alexandru Tomescu este solist concertist permanent al Orchestrei Naţionale Radio Bucureşti (din 2002), cariera sa însumând o serie de concerte alături de dirijori renumiţi precum Horia Andreescu, Garry Bertini, Philippe Entremont, Christoph Eschenbach, Valery Gergiev, Kurt Masur, Jin Wang sau Maxim Vengerov.

Peste tot pe unde a cântat, Alexandru Tomescu a confirmat măreţia talentului său, iar presa mondială i-a dedicat pagini întregi de aprecieri, însă un citat relevant, care deşi se referă la un singur concert pe care Alexandru Tomescu l-a susţinut în Noua Zeelandă, poate fi extins la întreaga sa carieră: "Alexandru Tomescu scoate o muzică nemaipomenită din Capriciile de Paganini, evidenţiind contraste, lăsând fiecare frază să trăiască şi să respire. M-am aşteptat la o seară cu şampanie spumoasă, însă Alexandru Tomescu a servit whiskey" (David Larsen - Metro Magazine, Noua Zeelandă).