Pe durata lunii februarie 2012, apreciata mezzo-soprană română se află la Londra, unde Opera Regală "Covent Garden" propune o nouă serie de spectacole cu Don Giovanni de Mozart, producţie în regia semnată Francesca Zambello. În rolul titular: bas-baritonul uruguaian Erwin Schrott.

Cum priviţi în momentul de faţă personajul Donna Elvira?

Încerc să-l tratez cu foarte multă seriozitate şi sinceritate, chiar dacă Elvira se regăseşte în anumite situaţii ridicole, eu cred totuşi că nu există nici un moment comic în viaţa şi în trăirile acestui personaj. Pentru ca să pot să o cred, pentru ca să pot să-i dăruiesc tot devotamentul meu şi, în acelaşi timp, să pot să mă regăsesc, cât de cât, în acest personaj, în această Donna Elvira, eu consider că toate acţiunile ei reies dintr-o dragoste nemărginită, o dragoste generoasă şi lipsită de sine. Îi urmăresc călătoria de la prima arie - când vine căutându-l pe Don Giovanni şi sperând încă într-un happy-end - şi până la ultima ei apariţie, care nu este deloc un happy-end, dar este o ultimă încercare de a-şi afirma dragostea.

Cum este primit spectacolul?

Este primit foarte, foarte bine. Publicul este extraordinar de entuziast în reacţie, pe de-o parte savurând din plin momentele muzicale foarte cunoscute - spectacolul se întrerupe de foarte multe ori pentru aplauze. Pe de altă parte, de multe ori râde în situaţiile comice care se creează, iar la sfârşit ne răsplăteşte cu multe aplauze şi ovaţii.

Conducerea muzicală îi revine dirijorului Constantinos Carydis. Cum aţi colaborat cu acesta şi cum l-aţi caracteriza, în câteva cuvinte?

Eu am colaborat foarte bine cu Constantinos Carydis. Este un dirijor mai aparte, în sensul că în felul în care abordează el această muzică arhicunoscută surprinde de multe ori. El abordează tempii altcumva; te surprind şi te pun în situaţia în care, eventual, trebuie să te lupţi cu anumite idei pe care tu ţi le formasei deja, arii pe care le aşteptai foarte repede dintr-o dată sună foarte rar, duete, ansambluri ş.a.m.d. - îţi testează un pic flexibilitatea, ca să zic aşa. Mie mi se pare un lucru foarte interesant ce face el, mi se pare că totul este bine gândit, din punctul meu de vedere justifică dramatic aceste tempo-uri pe care le face el, cu explicaţii dramatice ale personajelor, a ceea ce se întâmplă şi mi se pare că este foarte atent şi urmăreşte foarte bine cântăreţii. Deci, experienţa mea cu Constantinos Carydis este una foarte pozitivă.

Ultima reprezentaţie a spectacolului va avea loc pe 29 februarie. Spre ce scene vă veţi îndrepta în continuare?

Voi lua o foarte scurtă pauză, după care mă îndrept către Strasbourg, unde vom pune în scenă Farnace de Vivaldi, această operă pe care am înregistrat-o de curând la Casa EMI Virgin şi pe care am cântat-o în variantă concertantă la Paris şi la Lausanne; iată că acum o vom face şi în varianta scenică.