Ansamblul Propuls condus de Alexandru Solonaru a prezentat duminică, 7 octombrie, la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, premiera românească a lucrărilor Südwesten, Norden şi Westen din ciclul "Roza Vânturilor" pentru orchestră de salon de Mauricio Kagel. Despre ideea acestui concert şi piesele interpretate ne-a vorbit într-un interviu dirijorul Alexandru Solonaru.

Concertul de duminică se află în continuarea evenimentului de anul trecut, în martie, când am prezentat primele cinci piese din "Roza vânturilor". Ideea a pornit de la partiturile pe care le-a adus domnul Dan Dediu, la un moment dat, la clasă - partituri de Kagel, despre care, mărturisesc, atunci ştiam prea puţin. Numai că fiind prezentate cu atâta farmec, după cum îl cunoaştem de domnul Dediu, ne-au cucerit pe loc pe mine şi pe Mihai Măniceanu, colegul meu de ansamblu şi de asociaţie şi ne-am gândit că la un moment dat vom face toate aceste piese. Am reuşit aşadar să prezentăm cinci anul trecut şi trei anul acesta; continuăm din "Roza vânturilor" cu Sud-vest, Nord şi Vest. Credem că la noi publicul are nevoie şi de această faţă, aş zice mai modernă, a spectacolului muzical pe care-l presupune muzica contemporană prin alăturarea dintre muzică, teatru muzical, poveste, ghicitori, călătorie mai ales, fiind o epocă a călătoriilor, chiar şi acum, în anii 2000; aşa cum obişnuia să călătorească muzical orchestra de salon la începutul secolului XX - auditiv. Noi, astăzi, putem să o facem chiar mai bine, având şi reperele vizuale de la care a pornit Mauricio Kagel.

Cum ai descrie aceste piese pe care le veţi interpreta duminică?

Ca o extraordinară călătorie muzicală. E vorba de realismul magic, specific sud-americanilor, pe care Kagel îl transpune extraordinar în sunete. E o călătorie şi în istorie, e o călătorie şi în geografie. Privind prima dată din Mexic către Polinezia, trecem prin Noua Zeelandă, prin Indonezia, prin Insulele Fiji, apoi, următoarea piesă - Nord - este de fapt un jurnal muzical al unei cărţi a lui Mircea Eliade, pe care Kagel a citit-o în studenţie, la Buenos Aires; este vorba despre Şamanism şi tehnicile arhaice ale extazului. Cea de-a treia călătorie - Vest - se referă la faptul că americanii, deşi sunt un popor atât de dezvoltat, muzica lor este la origini extrem de primitivă, provenind din muzica africanilor, lucru care se vede în jazz, mai mult decât evident. Lucrarea este o plimbare din vestul Africii către vest, ajungând de la modurile arhaice la muzica de blues şi de jazz.

Care este următorul proiect al Ansamblului Propuls?

Următorul proiect va fi la sfârşitul lunii octombrie - o nouă premieră românească, nişte piese de-ale lui Karlheinz Stockhausen, compozitor care, la fel ca şi Kagel, cred că este extrem de puţin prezent pe afişe la noi. Este vorba despre piesa Tierkreis, în care partea de teatru instrumental este înlocuită de desenul live, unde colaborăm cu artista elveţiană Kati Rickenbach. Proiecte de genul acesta, concerte de desen s-au mai făcut, dar niciodată pe muzici contemporane şi mai ales la noi.