Pianistul Bogdan Dulu a obţinut recent Medalia de aur a Concursului Internaţional de la Seattle, în SUA. Acesta a fost subiectul interviului următor:

Ediţia din acest an a Concursului Internaţional de Pian de la Seatle s-a încheiat pentru dumneavoastră cu câştigarea unei medalii de aur. Cum i-aţi convins pe membrii juriului?

Cred că i-am convins prin seriozitate în pregătire şi prin multă muncă, aşa cum necesită pregătirea unui concurs internaţional.

Fiecare concurs are o politică proprie. Cum s-a desfăşurat concursul de la Seattle şi ce s-a urmărit în evoluţia participanţilor?

Într-adevăr, am participat la destul de multe concursuri până acum şi fiecare concurs are politica proprie. Bineînţeles, fiind foarte subiectiv la momentul actual şi pentru că am câştigat locul I, aş putea să spun că nu au existat mari politici implicate aici. Au fost şase membrii în comisie, am avut foarte multe ecouri, foarte bune, lucruri pe care le-am analizat şi am învăţat anumite lucruri. În momentul de faţă, din experienţa pe care o am în concursuri şi mai ales în America de Nord, unde sunt de patru ani, comisiile urmăresc nu numai persoane care cântă la pian, ci artişti compleţi - artişti formaţi, artişti în devenire, artişti care au ceva de spus. Şi cred că aici a fost un lucru în plus care a contat în cântatul meu, faptul că am destul de multă experienţă în concursuri, că m-am simţit foarte confortabil pe scenă şi am putut să comunic ceea ce am dorit, într-o manieră care nu m-a blocat prin faptul ca eram într-un concurs. Eu, de fapt, cântam pentru public şi mai puţin pentru ideea unui concurs în sine.

Ce program muzical aţi prezentat şi cum l-aţi alcătuit?

Concursul s-a desfăşurat într-un mod mai puţin obişnuit. Au existat în jur de 65-70 de concurenţi care au trimis o înregistrare pentru etapa preliminară, în urma căruia s-au selecţionat 12 persoane, iar din cei 12 au fost aleşi 6 finalişti. Programul a fost la libera alegere, aşa cum se întâmplă la marea majoritate a concursurilor de pian actualmente. Bineînţeles că n-am putut să ratez ocazia, ţinând cont că am putut să aleg ce am dorit, să programez şi muzică de Enescu, respectiv Pavana.

Sunteţi în prezent doctorand al Universităţii British Columbia din Vancouver. Ce perspective v-a deschis această instituţie?

În primul rând, am cunoscut o nouă cultură. Eu am locuit până vara trecută în Statele Unite, la New York - percepţiile şi mentalităţile sunt diferite acolo faţă de România. M-am mutat la Vancouver cu aproximativ un an în urmă. Am rămas oarecum surprins de faptul că şi Canada este diferită faţă de Statele Unite, deşi sunt ţări vecine. Am învăţat foarte multe lucruri, am învăţat că oamenii de pe coasta de vest, câteodată, pot fi puţin mai nemţi decât cei de pe coasta de est - aici nu este neapărat o regulă. Am învăţat că lucrurile pot fi făcute şi de o altă manieră decât acel continuu stres care caracterizează viaţa new-yorkeză şi am fost foarte bine tratat. Am fost acceptat la doctorat cu o bursă integrală şi aceasta a fost un mare plus pentru mine, pentru a alege această şcoală.

Ce noi proiecte figurează în programul dumneavoastră din acest an?

În câteva săptămâni voi avea un recital pe care trebuie să-l dau ca parte din programul meu de doctorat aici, la Universitatea British Columbia. Ca de obicei, am programat şi muzică românească, şi iarăşi Enescu - Sonata I pentru pian în fa diez minor. Există o comunitate numeroasă în Vancouver. Am avut norocul să îi cunosc pe foarte mulţi dintre ei. Românii de aici m-ai contactat pentru un program cu muzică pentru sărbătorile de iarnă ce se va întâmpla în decembrie. Începând de anul viitor am recitaluri de muzică de cameră în diverse locuri atât în Vancouver, cât şi în împrejurimi cu diverşi parteneri, cu clarinet, cu flaut şi alţii.