Arhivă : Interviuri Înapoi
Paganini - Înger sau demon? Întrebarea rămâne deschisă...
Ieri s-a încheiat ediția 2011 a Turneului Stradivarius. Ce părere au cei din public - Paganini e înger sau demon? Care este varianta corectă de răspuns?
Nu cred că există o singură variantă corectă. Intenția mea a fost ca fiecare dintre cei care au asistat la concerte, fiecare dintre ascultători, să își găsească propria variantă de răspuns la întrebare, așa cum am încercat și eu să o fac. Pentru mine personal, este o căutare în plină desfășurare; chiar dacă am cântat deja de sute de ori aceste capricii de-a lungul turneului - întrebarea rămâne deschisă și tocmai de aceea lucrurile sunt interesante, pentru că niciodată nu vom ști cu precizie ce și cum.
Ce însemna Paganini pentru tine înainte de turneu și ce înseamnă acum? Muzica sa și-a schimbat cumva semnificația pentru tine? Ce descoperiri ai făcut?
Sincer să fiu, pe Paganini îl vedeam așa... ca pe un compozitor tipic romantic, mare virtuoz, dar fără prea mari profunzimi muzicale. Și poate marea parte a muzicii lui s-ar putea încadra la această categorie. Dar această Integrală a Capriciilor, Capriciile în sine mi-au deschis o cu totul altă perspectivă. În aceste piese în care nu mai are niciun fel de constrângere formală, este el însuși mult mai curat, mult mai sincer decât în toate celelalte piese și a fost chiar o mare descoperire. Sigur, cunoșteam o parte din Capricii, însă nu cântasem niciodată mai mult de patru-cinci în același concert. Toate 24 în aceeași seară au reprezentat, pe lângă provocarea tehnică și de rezistență fizică, o descoperire din punct de vedere muzical. Toate Capriciile se leagă între ele, comunică și ajung să formeze împreună un tot foarte diferit de ceea ce ar putea transmite fiecare în parte. De aceea, am insistat foarte mult pe ideea aceasta - de a le prezenta pe toate unul după celălalt, fără pauză, tocmai pentru a putea construi împreună cu publicul acea stare muzicală în care sunt create.
Ai avut parte de peripeții de-a lungul acestui turneu?
O, da, au fost chiar foarte multe peripeții, nici nu știu cu care să încep. Cele mai plăcute dintre ele au fost generate de numărul extrem de mare de doritori de a asista la concerte. Practic a fost o situație fără precedent pentru mine. În fiecare oraș, biletele au fost vândute în totalitate și, mai mult decât atât, întotdeauna au fost locuri suplimentare - fie scaune în sală, fie rânduri întregi de scaune puse pe scenă, nu doar la Sala Radio sau la Iași sau la Bacău, ci și la ultimul concert de la Baia Mare. În locurile în care a fost posibil, am reluat concertele și sala s-a umplut din nou, ca prin farmec. Am fost copleșit de această reacție, de acest interes extrem de mare al publicului pentru turneu și toate acestea mă îndeamnă să merg mai departe. Acum, alte pățanii, au fost destule, ca în orice turneu care se întinde pe mai multe săptămâni. La început am trecut prin niște momente mai delicate din punct de vedere medical. Au fost și pățanii legate de mașină, mă rog, o mulțime de surprize, multe dintre ele foarte plăcute. Lucrul care mă bucură cel mai mult este că la sfârșitul acestui turneu, mă găsesc cu mult mai mulți prieteni decât la început. Am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați împreună cu care voi face multe lucruri de acum înainte.
Ce a însemnat Turneul Stradivarius 2011 pentru artistul Alexandru Tomescu?
A însemnat poate cel mai dificil program pe care l-am ales până acum. Chiar îmi doream să îmi cunosc limitele și să merg puțin dincolo de ele și acest recital de o oră și 40 de minute chiar este o provocare. Am ajuns să mă cunosc mai bine, am reușit să trec prin toate încercările nu doar tehnice, ci și de rezistență fizică ale turneului și aștept cu foate mare interes reacția publicului la lansarea DVD-ului cu cele 24 de Capricii de Paganini.