Clavecinista Cipriana Smărăndescu a susţinut pe 3 august 2010 la Sighişoara un recital la Turnul Fierarilor din vechea Cetate Medievală. Interpreta a cântat pe un clavicord realizat în anul 1825 care a fost recondiţionat de curând. Ce a însemnat pentru ea să cânte pe un astfel de instrument, aflăm din următorul interviu pe care artista ni l-a acordat.

Descrieţi senzaţia pe care aţi avut-o cântând pe vechiul clavicord aflat în Turnul Fierarilor din Cetatea Medievală din Sighişoara.

În primul rând a fost o mare emoţie deoarece, fiind vorba de un instrument din 1825 care încă mai funcţionează, este o sfidare a istoriei. În al doilea rând m-am gândit şi am înţeles cuvintele lui Johann Sebastian Bach, care iubea foarte mult acest instrument fiindcă îţi dă posibilitatea de a dezvolta o tehnică fantastică, de a obţine un sunet foarte scurt, foarte staccatto, până a te afunda practic în elasticitatea corzilor. O senzaţie fantastică, unică pentru o persoană care până acum s-a dedicat aproape exclusiv clavecinului.

Prin ce se distinge clavicordul din Turnul Fierarilor de alte instrumente de acest gen?

Este un instrument foarte important deoarece constructorul lui a fost Samuel Maetz, după cum am mai spus, a fost realizat în 1825 la Biertan. Are o caracteristică specială, aceea a folosirii aceleiaşi corzi pentru mai multe sunete, deci pentru mai multe clape, ceea ce îţi cere şi o mare îndemânare în a-l acorda pentru că trebuie să găseşti un compromis între frecvenţele sunetelor pe care trebuie să le foloseşti. După aceea, elasticitatea corzilor dă într-adevăr un sunet extrem de dulce, foarte catifelat, dincolo de acea ipostază a sunetului foarte percutantă.