Andrei Dimitriu a fost numit în fruntea Filarmonicii "G. Enescu" în 25 februarie 2010. La trei zile de la preluarea funcţiei, în 10 martie, ne-a oferit un interviu, vorbind despre obiectivele sale.

Care sunt primele dumneavoastră impresii la venirea în Filarmonica "George Enescu"?

Orchestra, corul, desigur le ştiam dinainte. Le-am preţuit şi le preţuiesc şi astăzi. Din interior, sigur, lucrurile sunt puţin schimbate, după cortină este o altă viaţă şi cred eu că percepţia publicului nu trebuie să fie amendată de realitatea de după cortină. Sunt onorat că am fost numit aici, în fruntea acestei prestigioase instituţii; constat, fără falsă modestie că am fost primit foarte bine. Ştiu că există o mare aşteptare după situaţia conflictuală de la sfârşitul anului trecut şi cred că strădaniile mele vor face ca această opţiune a celor care m-au desemnat ca director aici să nu fie regretată.

Pentru că vorbeaţi de starea conflictuală dintre fosta conducere şi membrii orchestrei, v-aş întreba cum intenţionaţi dumneavoastră să relaţionaţi cu artiştii Filarmonicii?

Eu am câteva avantaje şi dezavantaje. Avantajul meu este că sunt un consumator - îndrăznesc să spun - calificat, de cultură. Veneam la concerte şi voi veni în continuare, indiferent dacă sunt în scaunul de director general sau nu - şi la Radio şi la Ateneu. Am o şansă teribilă de a mă situa puţin în afara a intereselor şi îmi pot permite luxul de a emite judecăţi care să nu poată fi suspectate de interese personal.

Sigur că există şi un handicap, legat de absenţa în momentul de faţă a unui dirijor permanent de calibrul maestrului Cristian Mandeal, pentru că dirijorul Cristian Mandeal este de fapt o instituţie în domeniul pe care strălucit l-a ilustrat. Dumnealui este foarte, foarte greu de înlocuit. Adăugăm faptul că salariul dirijorului permanent este destul de modest, aşa că mă voi confrunta cu o situaţie specială.

În ceea ce priveşte strategia, am o singură ambiţie: ca această primă instituţie muzicală naţională, care este sau ar trebui să fie emblema României, să-şi recapete strălucirea pe care a avut-o şi pe care o merită.

Sunt câteva probleme. În primul rând este nevoie de această colaborare şi bună comunicare între mine şi salariaţii instituţiei. Sunt la a treia zi în Filarmonică; după două zile pot spune că există o speranţă. Avem un director artistic - maestrul Nicolae Licareţ cu care am o foarte bună comunicare; noi ne cunoaştem de mai demult. Cred că va fi suficientă pentru mine compensarea absenţei cunoştinţelor în domeniul strict muzical cu competenţa maestrului Nicolae Licareţ.