O premieră absolută este o ocazie (destul de rară) de a asculta fără prejudecăţi. Prilejul ni l-a oferit opera compozitoarei Livia Teodorescu-Ciocănea, Doamna cu căţelul, prezentată în versiune de concert sâmbătă, 7 mai 2022, la Opera Naţională bucureşteană. Titlul şi subiectul operei vin de la Cehov şi nuvela lui în patru scene, care în viziunea Liviei Teodorescu şi a libretistei Iuliana Kampert se transformă în cele patru acte ale operei.

"Opera Doamna cu căţelul este o metaforă a dragostei, a zbuciumului sufletesc, a tandreţei, a feiricirii zădărnicite de convenienţe şi prejudecăţi." - astfel îşi descrie autoarea creaţia lirică.

Una dintre cele mai puternice teme ale nuvelei este adulterul - Dmitri Dmitrici Gurov şi Anna Sergheevna, ambii în căsătorii nefericite, se întâlnesc în Ialta, unde sunt singuri în vacanţă. Au o scurtă aventură, după care fiecare pleacă la casa lui - el la Moscova, ea într-un orăşel de lângă Sankt Petersburg. Pentru el a fost doar o altă aventură, pentru ea - ceva cutremurător, pentru care se învinuieşte constant. Acţiunea se derulează din perspectiva masculină, a lui Dmitri, care realizează la un moment dat că relaţia lui cu Anna nu a fost ceva trecător, ci că pentru prima dată în viaţa lui este cu adevărat îndrăgostit. El pleacă în oraşul Annei, pentru a o regăsi. Cei doi se revăd la teatrul local, se ascund de privirile celorlalţi, iar ea, şocată să îl vadă, îi promite că îl va vizita la Moscova. Ultimul act îi surprinde pe cei doi trăind două vieţi paralele - cea conjugală şi cea adevărată şi fericită. Cum vor reuşi ei să facă faţă prejudecăţilor societăţii, cum, cum cum? Aceasta este întrebarea din finalul operei, care pare să ofere, totuşi, speranţa unui viitor mai luminos, odată cu venirea noului secol (care este eronat marcat ca fiind anul 1900), în cadrul unui fel de Epilog (adăugat, el nu există în nuvela lui Cehov).

Libretul urmează îndeaproape textul original, datat 1899, care este uşor amplificat, pentru a întări anumite idei şi vocea lui Cehov. Câteva momente din textul iniţial sunt plasate în alte locuri în libretul operei; în plus apar şi personaje împrumutate din alte scrieri ale lui Cehov (Nikolai din Soţia, Vasiliev din Criza de nervi şi Pavel din Despre dragoste). Mai mult decât atât, în operă este prezent Cehov însuşi, care interacţionează cu propriile personaje. O altă schimbare semnificativă este înlocuirea, în actul trei, a piesei de teatru la care eroul merge - în nuvela lui Cehov această piesă este Gheişa, dar în operă ea se transformă chiar în Pescăruşul lui Cehov, prilej de a aduce în scenă trei dintre cele mai importante personaje -Nina (cântată de soprana Mihaela Stanciu), Treplev (interpretat de actorul Tudor Morgovan) şi Arkadina (jucată de actriţa Victoria Radu).

Partitura este rezultatul unei comenzi a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, compusă între anii 2012 şi 2015; ea a fost revizuită şi adăugită în 2021, la sugestia regizorului Alexander Hausvater, care a contribuit la scenariu şi cu didascalii şi chiar cu câteva scene noi, după cum declară compozitoarea.

Seara a fost condusă muzical de dirijorul Vlad Conta, care a ţinut în mână vreme de aproape trei ore şi jumătate (nu socotesc cele două pauze) Orchestra Operei, un ansamblu de mari dimensiuni în care a răsunat pe alocuri şi un instrument exotic, thereminul (la care a cântat Gabriel Almaşi), Corul Operei (pregătit de Daniel Jinga şi Adrian Ionescu) şi soliştii. Muzica se înscrie, în linii mari, într-o zonă aşa-zis Neo-Romantică, de suflu foarte larg, tumultoasă, pe alocuri ironică (dar nu într-un sens amuzant al cuvântului, ci amar), ce redă foarte bine atmosfera încărcată, zăpuşeala şi plictisul din Ialta (în primul act), precum şi răceala Moscovei la final. Compozitoarea i-a acordat concert-maestrului mai multe solo-uri, în diverse momente ale operei (în seara de premieră violonistul a fost Radu Dunca). Printre cele mai reuşite momente orchestrale şi/sau corale se numără, din punctul meu de vedere, deschiderea operei, ce redă atmosfera unei vecernii dintr-o biserică rusă, cu clopote, cor a cappella cu solist (baritonul Vasile Chişiu în rolul lui Cehov), în slavona veche, precum şi Corul marinarilor întorşi în Ialta, scenele cu muzică lăutărească din actul doi şi aria Annei, între altele. 

În rolurile principale, ale lui Gurov şi al Annei i-am ascultat sâmbătă pe tenorul Adrian Dumitru (cu un timbru frumos dar cu o voce prea mică pentru a face faţă unei orchestre atât de ample) şi pe soprana Veronica Anuşca, pe care am admirat-o foarte mult în tot ce a cântat; ea are şi avantajul unei voci metalice şi puternice, care s-a auzit în acest context nu neapărat comod pentru solişti). Foarte bine s-a prezentat întreaga distribuţie, din care au mai făcut parte bas-baritonul Ion Dimieru, baritonul Adrian Mărcan, tenorul Andrei Lazăr (căruia i-a revenit şi un momente solo de dimensiuni destul de mari); împreună cu ei au cântat în opera Doamna cu căţelul de Livia Teodorescu-Ciocănea şi mezzo-soprana Claudia Caia - în partitura Irinei Gurov, soţia lui Dmitri (o voce care din păcate nu are registrul grav atât de solid pe cât pare că cere partitura), sopranele Ana Cebotari, Alexandra Manole, mezzo-sopranele Andreea Grigore şi Florentina Picuş - care au dat viaţă rolurilor celor patru doamne cu care Gurov discută în actul întâi, în Ialta, când i se stabileşte statutul de cuceritor şi aventurier.

Prezentat în calitate de narator a fost actorul Marius Bodochi, căruia, în absenţa decorurilor şi a mişcării scenice, i-a revenit sarcina de a prezenta la începutul fiecărui act un rezumat al acţiunii.

Sunt convinsă că nu doar eu, ci majoritatea celor prezenţi la premieră, aşteptăm versiunea pusă în scenă a acestei opere (din câte am înţeles acesta era, de fapt, planul iniţial al instituţiei). Vom avea ocazia să absorbim mai bine şi mai uşor, astfel, ideile autoarei.