Norma revine la Teatrul alla Scala după o absență de aproape jumătate de secol

"Nu trebuie să ne temem de fantoma Mariei Callas" - declara anul trecut Dominique Meyer, superintendentul și directorul artistic al Teatrului alla Scala din Milano, cu ocazia conferinței de presă ce anunța stagiunea 2024-2025 a instituției, o stagiune ce cuprinde și o nouă montare cu Norma lui Bellini. Această a opta operă a compozitorului italian revine pe scena teatrului milanez după o absență de 48 de ani!

Meyer o amintea pe Maria Callas, întrucât diva a avut o legătură emblematică cu rolul Norma, pe care l-a transformat într-un reper absolut al artei lirice. A debutat în această partitură în 1948, dar consacrarea a venit odată cu montările din 1952 și 1955 de la Teatrul alla Scala din Milano, sub bagheta lui Tullio Serafin. Interpretarea artistei, care îmbina rigoarea belcantoului cu o intensitate dramatică fără precedent, a fost considerată o adevărată revoluție estetică. Opera în sine este strâns legată de teatrul scaliger, unde a avut premiera absolută în 1831. Callas a interpretat aici de 13 ori rolul, definind o tradiție continuată de cele mai mari soprane ale secolului XX.

Marina Rebeka - o Norma modernă

Vineri, 27 iunie, de la ora 21.00, vă invit să ascultăm în transmisiune directă de la Milano una dintre cele mai renumite Norme ale timpurilor noastre: soprana Marina Rebeka. Artista letonă evoluează în rolul titular al operei lui Bellini, una dintre cele mai tulburătoare și solicitante creații ale repertoriului belcantist. Dirijează Fabio Luisi, iar distribuția aduce pe scenă o adevărată constelație de talente: tenorul Freddie De Tommaso (Pollione), mezzosoprana Vasilisa Berzhanskaya (Adalgisa) și basul Michele Pertusi (Oroveso).

Pentru Marina Rebeka Norma este un proiect de suflet. Ea nu doar a cântat opera pe scenă (debutând la Trieste, cântând apoi și la Liceu din Barcelona, la Metropolitan din New York, la Opera de Stat din Hamburg și la Opera din Palermo), dar a și înregistrat-o pentru propria casă de discuri, Prima Classic. Această versiune a fost aclamată de critica internațională (Gramophone, Opera News, BBC Music Magazine) pentru fidelitatea stilistică și pentru intensitatea dramatică a interpretării. Rebeka posedă multe dintre atuurile necesare interpretării acestui rol: o tehnică solidă, o linie rafinată, precum și un angajament total în redarea dramei sufletești a personajului.

O capodoperă a belcanto-ului: "Norma" lui Bellini

Norma a fost compusă de Vincenzo Bellini în 1831 pe un libret de Felice Romani, inspirat din tragedia franceză Norma, ou L'infanticide de Alexandre Soumet. Premiera a avut loc la Teatrul alla Scala din Milano, pe 26 decembrie 1831. Deși inițial primită cu o răceală neașteptată, opera avea să devină curând una dintre cele mai admirate lucrări ale epocii romantice și un punct de referință absolut în repertoriul sopranelor dramatice de coloratură. Bellini, care nu avea decât 30 de ani la momentul premierei, era deja celebru pentru fraza sa muzicală lungă, lină, sculptată în intensități sufletești profunde. Norma este o expresie perfectă a stilului său, supranumit de contemporani "canto di sentimento" - un belcanto al introspecției și al tragediei interioare. Aria "Casta diva", cântată de preoteasa Norma în actul I, rămâne una dintre cele mai cunoscute și mai venerate arii din istoria muzicii lirice.

Rolul Normei este considerat unul dintre cele mai dificile din întreg repertoriul liric, nu doar în plan vocal, ci și dramatic. Este o combinație paradoxală între fragilitate și putere, între lirism interiorizat și accente tragice explozive. Soprana trebuie să stăpânească coloratura agilă a belcantoului, dar și forța dramatică a marilor monoloage și duete, cu o respirație muzicală impecabilă și o înțelegere profundă a trăirilor personajului.

Printre marile interprete ale Normei se numără, în plus față de Maria Callas, și Joan Sutherland, Montserrat Caballé, Edita Gruberová, Renata Scotto, June Anderson și, mai recent, Sondra Radvanovsky. Fiecare a adus nuanțe diferite - de la autoritatea tragică a lui Callas la eleganța aristocratică a lui Sutherland sau patosul sincer al Radvanovsky. Rolul rămâne un Everest vocal - o provocare pe care doar puține soprane o pot accepta și duce cu succes până la capăt.

Noua producție

Premiera noii producții scaligere are loc în 27 iunie 2025, iar spectacolele continuă până în 17 iulie 2025, cu reprezentații în serile de 30 iunie, 4, 8, 11, 14 și 17 iulie. Soliștii, Corul și Orchestra Teatrului alla Scala din Milano se află sub conducerea dirijorală a lui Fabio Luisi. Regia este semnată de Olivier Py, artist cunoscut pentru abordările sale pline de imaginație, dar axate pe introspecție. În acest context, opera - o tragedie lirică în două acte ce prezintă drama Normei, preoteasă a druizilor care, prinsă între iubirea față de romanul Pollione și datorie sacră, ajunge la sacrificiul suprem - capătă o interpretare profund psihologică. Regia sa pune accent pe tensiunea interioară a personajelor, evidențiind lupta Normei între rolul religios, matern și pasional, și mizează pe contrastul vizual între sacru și profan, folosind decoruri stilizate și lumini teatrale care reflectă stările sufletești ale protagonistei.