O partitură unicat în repertoriul universal: Concertul pentru pian, cor de bărbaţi și orchestră de Ferruccio Busoni; o lucrare în 5 secţiuni, cu o durată de peste o oră. Acesta este programul concertului susținut în 19 iunie de Corul de bărbaţi și Orchestra Radiodifuziunii Bavareze la Isarphilharmonie din Munchen, avându-l solist pe pianistul Igor Levit. La conducere, Sir Antonio Pappano.

Un eveniment ce face parte dintr-o serie de trei concerte, primul din această serie fiind oferit în transmisiune directă membrilor Uniunii Europene de Radio, postul nostru fiind (din nou) unicul care alege să vi-l prezinte.

Compozitor, virtuoz pianist, editor, profesor de succes, Ferruccio Busoni (1866-1924) a derulat o carieră internaţională de pianist concertist în paralel cu activitatea componistică. Creaţiile sale de început aparţin stilistic romantismului târziu, după 1907 dezvoltând un stil propriu, original, cu elemente atonale. Călătoriile în America i-au deschis noi orizonturi, fiind cucerit (precum alţi celebri colegi de breaslă) de sonorităţile muzicii indigene pe care a căutat să le includă în lucrările sale. A compus muzică de cameră, vocală, orchestrală, opere, dar Concertul op. 39 în Do major pentru pian şi orchestră a eclipsat întreaga sa creaţie.

Finalizat în 1904, concertul este monumental din toate punctele de vedere - o durată ce se apropie de 75 de minute, 5 secţiuni ce se cântă fără întrerupere, o orchestraţie masivă (numeric, dar şi cu o ţesătură densă), o partitură solistică deosebit de dificilă (fără să fie cu adevărat atractivă pentru interpret) - ce necesită un adevărat performer şi, nu în ultimul rând, prezenţa unui mare cor de bărbaţi în partea a V-a (48 de voci, după cum este menţionat de Busoni). Textul, versificat, este extras din finalul piesei de teatru Aladin şi lampa fermecată scrise de autorul danez Adam Oehlenschläger. Concertul a fost prezentat în primă audiţie absolută la Berlin, în 1904, Busoni fiind solist al celebrei orchestrei filermonice. Un an mai târziu, compozitorul îşi prezenta creaţia la Amsterdam, de această dată apărând în calitate de dirijor al prestigioasei orchestre Concertgebouw. Impresiile ascultătorilor au fost diferite, unii considerând lucrarea ca fiind mai degrabă un opus simfonic cu pian în prim-plan, alţii comentau că partea corală putea fi mult mai amplă (idee respinsă categoric de Busoni care nu dorea să transforme opusul într-un oratoriu). Fireşte, nu este prima lucrare de acest fel din istoria muzicii (Beethoven a creat binecunoscuta Fantezie pentru pian, cor şi orchestră, iar compozitori mai puţin cunoscuţi - precum Daniel Steibelt şi Henri Herz - au scris concerte pentru pian cu cor), dar prin toate atributele sale, are caracter de unicat. Este frumoasă, captivantă, lirică, tulburătoare, elegiacă, cu o explozie de culori, dar şi de o remarcabil profunzime.

Cele 5 secţiuni ale concertului sunt scrise distinct în partitură, indicaţia autorului fiind de a se interpreta fără întrerupere. Titlurile acestora: I Prologo e introito. Allegro dolce e solenne, II Pezzo giocoso. Vivacamente, ma senza fretta (tip scherzo, cu sonorităţi populare italieneşti), III Pezzo serioso, secţiunea centrală a concertului, cu 4 subsecţiuni - Introductio. Andante sostenuto, Prima pars. Andante quasi adagio, Altera pars. Sommessamente, Ultima pars. A tempo, IV All' italiana. Tarantella vivace in un tempo (secţiunea de temut pentru solist, punând la încercare orice virtuoz al pianului), V Cantico. Largamente (readuce toate temele muzicale enunţate anterior).

Aşadar, vă invit joi, 19 iunie, de la ora 21.00, în cadrul emisiunii Scena europeană de la Radio România Muzical, pentru a urmări, în direct, acest concert ce are loc la Isarphilharmonie din München. O ocazie rară de a audia live această creaţie impresionantă semnată de Ferruccio Busoni.