Anul acesta Festivalul de la Bregenz se deschide cu un spectacol cu Oedipe de George Enescu. Cu siguranță noua directoare artistică a evenimentului din Austria, Lilli Paasikivi, a ținut cont și de faptul că în 2025 se împlinesc 70 de ani de la trecerea în eternitate a lui George Enescu, atunci când a programat unica sa operă în ediția de anul acesta.

Premiera cu Oedipe are loc miercuri, 16 iulie 2025, de la ora 20:30, iar eu vă invit să ascultăm în transmisiune directă acest prim spectacol. Rolul titular va fi cântat, cu acest prilej, de bas-baritonul francez Paul Gay, unul dintre foarte puținii interpreți ai partiturii în zilele noastre. Îi mai amintesc aici pe Christopher Maltman, care a cântat Oedipe în festivalul de la Salzburg, pe Johan Reuter, care a dat viață rolului enescian la Covent Garden din Londra și care era anunțat de altfel și pentru Bregenz, inițial, iar nu în ultimul rând pe Ionuț Pascu și Ștefan Ignat, cei care interpretează partitura la Opera bucureșteană. Pe Paul Gay am avut ocazia să-l ascultăm în Oedipe la București, în ediția din 2017 a Festivalului internațional George Enescu, sub bagheta dirijorală a lui Vladimir Jurowski.

Din distribuția de la Bregenz mai fac parte: Ante Jerkunica în Tiresias, Tuomas Pursio în Creon, Michael Heim în Laios, Marina Prudenskaya în Iocasta, Anna Danik în Sfinxul, Iris Candelaria în Antigona și Tone Kummervold în Meropa. Artiștii lirici evoluează în compania Corului Filarmonicii din Praga și a Orchestrei Simfonice din Viena. Dirijor este Hannu Lintu, renumit artist finlandez, care debutează acum în Festivalul de la Bregenz. În pauza transmisiunii directe vă propun și un interviu cu șeful de orchestră.

Montarea îi aparține regizorului german Andreas Kriegenburg; împreună cu scenograful Harald B. Thor și cu designerul de costume Tanja Hofmann, el dedică fiecare dintre cele patru acte ale operei lui Enescu unuia dintre elementele primordiale: foc, apă, aer și pământ, făcând apel la o combinație de materiale brute precum lemnul, lutul și fibrele naturale.

Pentru George Enescu, această unică operă, pe un libret în limba franceză scris de Edmond Fleg, a fost proiectul unei vieți. Ideea de a scrie opera l-a preocupat pe compozitor încă din anul 1906, iar partitura a început să prindă contur în 1910 și a fost finalizată, după două decenii de căutări, pierderi de manuscris și reconstrucții din memorie, abia în 1931. Enescu, perfecționist și profund atașat de substanța mitului, nu a făcut compromisuri. A ales să dramatizeze întreaga existență a lui Oedip, nu doar episodul binecunoscut al întâlnirii fatidice cu Sfinxul și descoperirea teribilei sale identități, ci și copilăria, blestemul, exilul și moartea. Astfel, Oedipe devine o operă totală, aproape wagneriană prin ambiția ei arhitecturală, dar distinct enesciană în tratarea expresiei și în subtilitatea armoniilor.

Premiera absolută a avut loc în 13 martie 1936, la Opera din Paris, iar publicul a fost uluit. Compozitori precum Arthur Honegger și Florent Schmitt au salutat imediat modernitatea și densitatea partiturii. În România Oedipe a avut premiera abia în 1958, la trei ani de la moartea compozitorului, cu ocazia primei ediții a Festivalului Internațional "George Enescu". Ea a fost prezentată la București sub bagheta lui Constantin Silvestri, într-o montare semnată de Jean Rânzescu, ce avea să influențeze profund cultura lirică românească.

De atunci, Oedipe a rămas un titlu rar prezent pe afișe, dar fiecare dintre aparițiile sale a avut valoare de revelație. Opera a mai fost montată la Bruxelles în 1956, Saarbrücken în 1972, la Varșovia în 1978, fiind prezentată și la Moscova în 1962, la Paris în 1963, Sofia în 1969, Stockholm în 1975 și Berlin în același an, în spectacole susținute de Opera bucureșteană. La Illinois a putut fi ascultată în versiune de concert în 2005, iar în 2016, la Royal Opera House din Londra, Leo Hussain a dirijat-o într-o versiune cu Johan Reuter în rolul principal - un succes considerat istoric. Salzburgul a inclus Oedipe în festivalul său din 2019, readucând lucrarea în circuitul marilor scene europene. Iar acum, în vara lui 2025, Festivalul de la Bregenz îl montează pentru prima dată, în regia profund simbolică a lui Andreas Kriegenburg.