" Noi nu facem apologia guvernului rus (…) Noi suntem prietenii Ukrainei şi am demonstrat-o (…) Dictatorii nu au sfârşit deloc bine în această operă. Ies din parabolă (…)" - a fost răspunsul dat de Dominique Meyer (Directorul General al Teatrului Scala din Milano) tuturor celor care au formulat critici cu privire la hotărârea ca noua stagiune scaligeră să se deschidă cu opera lui Modest Mussorgski, Boris Godunov. Operă rusă!

Boris Godunov, în fapt, o capodoperă a repertoriului operistic universal şi… "o povestire dramatică a adevăratei calamităţi ce s-a abătut asupra Moscovei din partea Ţarului Boris şi a lui Grişka Otrepiev în anul 1598" - specifică Mussorgski în autobiografia sa - abordând acea perioadă a istoriei poporului rus, derulată între moartea Ţarului Ivan cel Groaznic şi alegerea lui Mihail Romanov, bântuită de o puzderie de evenimente dramatice în cursul cărora au fost sacrificate numeroase vieţi omeneşti. O operă "vorbind" - în esenţă, despre vinovăţia şi singurătatea puterii… pe care, sper - la rândul meu, nimeni dintre dumneavoastră nu se gândeşte s-o repudieze din pricina politicii de agresiune pe care o duce actualul Preşedinte al Rusiei: un preşedinte care este, totuşi, vremelnic, în timp ce valorile marii culturi ruse sunt şi vor rămâne, eterne…

"Boris Godunov" - premiere şi versiuni scaligere

Opera "Boris Godunov" s-a cântat pentru întâia oară la Teatro alla Scala, în 1909: cu Feodor Şaliapin - în rolul titular şi sub conducerea muzicală a lui Eduardo Vitale. Iar de atunci, a avut o prezenţă constantă în stagiunile scaligere graţie -în primul rând, lui Arturo Toscanini - care a dirijat-o timp de 4 stagiuni consecutive (1922-1926) - dar şi datorită dirijorilor ce i-au urmat lui Toscanini: Antonio Guarnieri, Antonino Votto şi Gianandrea Gavazzeni, toţi trei reluând-o cu devotament.

A fost cea de-a II-a operă non italiana din istoria Scalei - după "Fidelio" de Beethoven (1974) - programată să inaugureze o nouă stagiune. Evenimentul a avut loc pe 7 decembrie 1979 şi a reprezentat un adevărat triumf pentru Mussorgski: determinat de bagheta lui Claudio Abbado şi inspirata punere în scenă a regizorului rus Yuri Ljubimov. Riccardo Chailly era la vremea respectivă asistentul lui Abbado. Şi tocmai debutase la pupitrul prestigioasei orchestre scaligere, înlocuidu-l - precipitat, dar cu succes!- pe Gavazzeni.

Prin urmare, actualul dirijor al lui "Boris", Riccardo Chailly, a avut formidabila şansă de a descifra partitura lui Mussorgski, urmărind în tinereţea sa indicaţiile "de geniu" ale lui Abbado şi toate argumentele artistice ale unui spectacol de excepţie. Şi, la fel ca şi Abbado - în 1979, Chailly a optat să deschidă stagiunea 2022-2023 cu prima versiune a operei "Boris Godunov": cea terminată în decembrie 1869 de compozitor şi preferată de muzicologi, cu toate minusurile ei dramaturgice. Prin ce anume a fascinat, mereu, această primă versiune? Iată ce scria, de pildă, Nicolai Rimski-Korsakov - cel care a reorchestrat-o în 1896: "Ador şi în acelaşi timp detest Boris. Îl ador pentru originalitatea, forţa, îndrăzneala, distincţia şi frumuseţea muzicii, şi îl detest pentru lipsa de şlefuire, asprimea armoniilor, iar în anumite locuri, pentru penibilul total al muzicii"…

Este rândul lui Riccardo Chailly, aşadar, să se măsoare acum cu capodopera lui Mussogski. Şi dacă, în 1979, Abbado l-a ales pentru rolul titular pe Nicolai Ghiaurov, Riccardo Chailly a optat în 2022, pentru Ildar Abdrazakov (46 de ani): Ildar Abdrazakov - devenit, după două decenii de la debutul său scaliger, se pare, cel mai apreciat cântăreţ rus în Italia - mai apreciat chiar şi decât… Anna Netrebko! Şi, la nivel international, cu siguranţă, cel mai important bas al momentului…