Baletul Oneghin pe scena Operei de stat din Viena

Am avut impresia că totul pornește de la celebra pictură a romanticului german Caspar David Friedrich, Hoinarul deasupra mării de ceață (1818). În prim plan, un tânăr stă în picioare pe un vârf stâncos, cu spatele spre privitor. Este îmbrăcat într-un pardesiu verde închis și ține în mâna dreaptă un baston. Cu părul răvășit de vânt, hoinarul admiră un peisaj acoperit într-un nor mare de ceață. Din ceață se ridică alte câteva creste, probabil similare celei pe care stă și pe care se întrevăd pâlcuri de copaci. În depărtare, în stânga, munți care trec ușor în câmpii joase. Dincolo de ele, ceața strălucitoare se întinde la nesfârșit, contopindu-se cu cerul înnorat. Așa descrie această imagine istoricul de artă Gaddis, John Lewis în a sa "The Landscape of History" (2002). Vedem și recunoaștem silueta Hoinarului lui Friedrich, de astă dată îmbrăcată în negru, la prima apariție a lui Oneghin în scenă: un tânăr care întoarce spatele lumii și se adâncește în sine, într-un egoism indiferent, alimentat de un ego uriaș. Și, de aici, pornesc toate nenorocirile.

Romanul lui Pușkin Evgheni Oneghin (1838) este binecunoscut, opera cu același titlu compusă de Piotr Ilici Ceaikovski în 1879 este o capodoperă plasată de istoria universală a teatrului liric la loc de mare cinste. Era, oarecum, în firea lucrurilor, ca și un coregraf să fie atras de poveste și să-și creeze propria lui versiune pe tema dată. Acesta s-a numit John Cranko, care a semnat atât coregrafia cât şi libretul. Premiera baletului său Oneghin a avut loc în 1965 la Opera din Stuttgart. Succesul de public păstrează lucrarea pe scenele tuturor marilor teatre lirice din lume. Deși Cranko recunoaște că ideea i-a venit pe când lucra la scena mare de bal din operă (celebra Poloneză), muzica baletului nu conține nimic din splendida partitură a lui Ceaikovski. Se dansează pe mai puțin cunoscute piese destinate de compozitor pianului, orchestrate de Kurt-Heins Stolze astfel încât să primească amploare, grandoare, dar și delicatețea melodică tipice creației compozitorului rus. Iar ca citate, recunoaștem doar puține fragmente din uverturile Romeo şi Julieta sau Francesca da Rimini.

Pe scena Operei de Stat din Viena, baletul Oneghin este o reușită exemplară. Spectacolul pare rupt din altă lume, o lume a delicateții, a pasiunilor sincere și intense în care personajele plutesc ca într-un vis plin de culoare și fantezie. Scenografia, "de epocă" și ea, și costumele imaginate de Elisabeth Dalton îmbracă personajele într-o policromie discretă în care faldurile unei rochii sau plutirea unei mâneci sunt atent luate în calcul pentru sporirea expresivității. Coregrafia lui Cranko folosește fiecare detaliu de gest, mișcare corporală sau privire pentru a spune povestea cât mai clar, mai cuprinzător și mai expresiv. Iar balerinii se contopesc cu personajele ale căror vieți le trăiesc discret și totuși pline de forță și expresivitate. Punctele grele de reper ale spectacolului sunt cele două duete/dialoguri/pas de deux din actele I și III, în care sunt implicate personajele principale, Tatiana și Oneghin. În primul moment, coregraful a imaginat scrisoarea tinerei către bărbatul dorit ca un vis în care cei doi se întâlnesc și se iubesc, sincer și convingător. Cel de al doilea moment marchează întâlnirea unei Tatiane, femeie matură și căsătorită, cu marea ei iubire din tinerețe, un Oneghin cândva nepăsător și rece, acum zdrobit de pasiune și de revelația unei greșeli de nereparat.

Hyo-Jung Kang/ Tatiana și Brendan Saye/Oneghin alcătuiesc pe scenă o pereche în perfectă armonie. Tehnic impecabil, expresiv copleșitor, dansul lor conturează nu atât fapte și situații cât trăiri profunde pe care publicul le înțelege și le trăiește, la rândul lui, alături de artiști. Pe același palier valoric se plasează și cel de al doilea cuplu al poveștii, Olga, sora Tatianei/Aleksandra Liashenko și Lenski, prietenul lui Oneghin/ Arne Vandervelde. Ingenios și totdată spectaculos realizată scena duelului, în care este folosit jocul de umbre. Ansamblul vienez de balet participă la acest spectacol în minunate și colorate momente de grup. La strălucirea întregului contribuie, din plin, orchestra Operei de Stat din Viena sub bagheta dirijorului Robert Reimer.

Copyright: Wiener Staatsballett/Ashley Taylor

https://www.youtube.com/watch?v=59GIzDqwrBE