Cea de-a XXI-a ediţie a Întâlnirilor JTI a marcat o nouă premieră în România - celebrul trompetist Wynton Marsalis şi "Jazz at Lincoln Center Orchestra" au susţinut o serie de concerte în perioada 1 - 4 iulie 2021. Vineri, 2 iulie, muzicienii americani au evoluat la Sala Radio, împreună cu Orchestra Națională Simfonică a României. La pupitrul dirijoral s-a aflat Cristian Măcelaru.

O seară electrizantă a fost vineri, 2 iulie, prilejuită de concertul susţinut la Sala Radio de celebrul trompetist Wynton Marsalis, big-band-ul său - "Jazz at Lincoln Center Orchestra" şi Orchestra Naţională Simfonică a României, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, între cei mai bine cotaţi dirijori români. În program - cea de-a patra simfonie compusă de Wynton Marsalis, în stil de jazz-simfonic, intitulată "Jungla".

Pentru prima dată de la debutul pandemiei, muzicienii americani au evoluat în formaţie completă, iar bucuria lor de a fi din nou pe scenă am remarcat-o încă de la primul moment. În prezenţa unui public numeros, a orchestrei şi a dirijorului, Wynton Marsalis şi "Jazz at Lincoln Center Orchestra" au deschis concertul cu o surpriză - un micro-recital de piese swing şi blues, transpunându-ne pe toţi cei prezenţi în atmosfera specifică muzicii originare din New Orleans.

A venit rândul Orchestrei Naţionale Simfonice a României să ofere publicului o probă de virtuozitate, interpretând uvertura "Carnavalul" de Antonin Dvorak. Dirijorul Cristian Măcelaru a condus muzicienii într-un tempo frenetic, exploatând la maximum potenţialul acestora. O explozie de energie degajată de orchestra care, precum formaţia americană, s-a aflat pe scenă pentru prima dată după lunga pauză impusă de pandemie, într-o formulă extinsă. Uvertura "Carnavalul" s-a dovedit alegerea ideală pentru a pregăti atât publicul, cât şi muzicienii pentru Simfonia "Jungla" - lucrare ce se constituie într-un tur de forţă, extrem de solicitantă atât fizic, cât şi emoţional. Wynton Marsalis a creat simfonia luând ca reper jungla urbană a zilelor noastre, o paralelă la viaţa alertă, presantă, de multe ori coruptă, inechitabilă social şi rasial din New York.

Simfonia "Jungla" a fost interpretată în premieră la Sala Radio, dar lucrarea era deja cunoscută de muzicieni; în 2019, în aceeaşi formulă, aceasta a fost prezentată pentru prima dată, integral, chiar la Lincoln Center din New York, în cadrul turneului american al Orchestrei Naţionale Simfonice a României.

Cu "Jazz at Lincoln Center Orchestra" amplasată în mijlocul ansamblului românesc, Simfonia a debutat cu "Big scream", prima dintre cele şase părţi ale lucrării. O secţiune a ritmurilor puternice, în special de inspiraţie afro, dar şi latino, cu diverse planuri sonore şi ritmice suprapuse. Percuţia se impune în această parte nu doar prin secţia ritmică a orchestrei, dar şi prin cea corporală a altor instrumentişti din orchestră sau prin modul de atac al violoncelelor. Scriitura obligă la o precizie ritmică de excepţie, atât din partea instrumentiştilor, cât şi a dirijorului, captând total atenţia spectatorilor. Partea a doua, "Big show", într-o notă similară cu precedenta, este urmată de "Lost in Sight"; aici, registrul sonor se schimbă total și oferă un moment de respiro pentru interpreţi, fiind partea cea mai lentă şi o ocazie pentru public de a aprecia diversitatea talentului creator al lui Wynton Marsalis. Un lamento dedicat new-yorkezilor sărăciţi, deposedaţi de tot ceea ce au. Sonorităţi diferite impresionează auditorul - un solo de oboi atipic pentru acest instrument, tratat în stil de jazz, scris şi redat impresionant de Felicia Greciuc; un solo de violoncel interpretat de Ştefan Cazacu, în care Marsalis a transpus incredibil durerea celor care au pierdut totul, fiind acompaniat de sumbre lovituri ale instrumentelor de percuţie din lemn şi metal; clopote mortuare se evidenţiază la un moment dat. Şi tuturor acestora li se adaugă pasaje în stilul unei simfonii clasice. Partea a patra, "La Esquina", readuce, treptat, vivacitatea, păstrând cantabilitatea. Aici, sonorităţile latino-americane domină, Marsalis utilizând scriituri din diferite genuri, precum tango şi samba. Cea mai luminoasă secţiune, a cincea, intitulată "Us", este o agreabilă porţie de blues, jazz şi musical, cu un remarcabil moment solistic susținut de Jazz at Lincoln Center Orchestra. Secţiunea finală, "Struggle in the Digital Market", închide cercul şi readuce ritmica intensă, creând vii imagini ale junglei urbane new-yorkeze. O secţiune în care Orchestra Naţională Simfonică a României condusă de Cristian Măcelaru a atins atât apogeul sonor, cât şi pe cel al unei interpretări electrizante, redând remarcabil dificila partitură. Partidei de violoncel i-a fost încredinţat un final care obligă interpreţii, după o oră de muzică intensă, la un alt extraordinar tur de forță. Simfonia "Jungla" se încheie cu un sfăşietor solo de trompetă; un adevărat ţipăt al omului care se luptă să supravieţuiască într-o lume dură. Pe un acompaniament discret al corzilor, strigătul său se stinge într-o răsuflare grea, sacadată, care nu aş fi crezut că poate fi redată prin intermediul unui instrument. Dacă la finalul părţilor anterioare publicul a izbucnit în aplauze, specifice finalurilor de lucrări, la încheierea ultimei secţiuni s-a aşternut o linişte totală; Wynton Marsalis şi a sa trompetă ne-au copleşit cu incredibila capacitate de a reda gândurile şi emoţiile transpuse în partitură.

Un tur de forţă condus magistral de Cristian Măcelaru a fost răsplătit cu ovaţii şi aplauze furtunoase din partea publicului numeros.

Seara s-a încheiat fulminant, cu un bis al formaţiei lui Wynton Marsalis - solo-uri improvizatorice oferite, pe rând, de fiecare membru din Jazz at Lincoln Center Orchestra.

La final, am apreciat entuziasmul muzicienilor - instrumentişti şi dirijor care si-au manifestat bucuria performanţei prin îmbraţişări şi calde felicitări.

photo by: Luigi Beverelli