Sub egida proiectului „Moștenitorii României Muzicale”, la Sala Radio va avea loc în data de 12 februarie un recital-eveniment susținut de violonistul Valentin Șerban - câștigător al Concursului Internațional George Enescu în ediția 2020/2021 - și pianista Daria Tudor. Biletele pentru recitalul intitulat „Violin in love” au fost puse în vânzare deja, fiind primul eveniment organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera în colaborare cu Artexim. 

Violin in Love este titlul recitalului ce are loc în 12 februarie la Sala Radio. Putem presupune că alegerea a fost inspirată de cele două sărbători din februarie, Ziua Îndrăgostiților și Dragobete?

Nu cred că are legătură, deși coincidența este foarte potrivită. Întâmplarea a făcut ca recitalul să fie în perioada aceea. Ideea a pornit de fapt de la Brahms, Schumann și Clara Schumann, acest triunghi, din dorința de a face niște înregistrări și un CD, dar programul fiind prea lung în acest format, în loc de Sonata a II-a de Brahms am ales Sonata a IV-a de Beethoven.

Aș vrea să vorbim pe îndelete despre fiecare dintre lucrările ce alcătuiesc programul serii. Începeți, înțeleg, cu Robert Schumann.

Da. Cu Sonata a II-a, sonata cea mare de Schumann op. 121, o provocare, cred, pentru orice formație camerală pian-vioară. Este foarte lungă, este foarte capricioasă, pentru vremea aceea poate chiar ciudată, folosește diferite timbre, nu tocmai comune, există și ponticello, tot felul de capricii care pentru acea vreme sunt chiar extravagante, dar este o sonată foarte complexă. Fiecare parte diferită, un scherzo foarte interesant, după care se și spune că s-a inspirat Brahms cu scherzo din Sonata FAE. O sonată foarte sensibilă, scrisă într-o perioadă dificilă din punct de vedere emoțional din viața lui Schumann, doar cu câțiva ani înainte de moartea sa.

Ce anume v-a atras la această sonată?

Nu știu dacă este un lucru anume cu care o pot descrie. Pe mine mă atrag toate lucrările lui Schumann, cele două sonate și concertul. Are o abordare deosebită, are o expresivitate specială, o sensibilitate aparte. Nu este niciodată vorba de virtuozitate, chiar dacă poate include și asta. Este un fel de belcanto a viorii și asta m-a atras și ne-a atras, ne-a făcut s-o abordăm.

Înțeleg că este o lucrare foarte ofertantă.

Din toate punctele de vedere. Este să zicem, și cu ghilimelele de rigoare, „comercială”, este accesibilă, muzică accesibilă, dar de cea mai înaltă calitate și sensibilitate.

Treceți apoi la 3 Romanțe de Clara Schumann.

Da. Cele 3 Romanțe pentru pian și vioară. Mă bucur tare că le-am abordat. Sunt deosebite. E interesant de comparat între creația ei și creația lui Schumann. Se vede influența lui Schumann. Când ai pe lângă tine așa un geniu este aproape imposibil să nu fii influențat. Se văd influențe mari de la Schubert. Se văd influențe până și de la Brahms. În orice caz sunt niște piese foarte interesante și pasionale și cu mai puțin tragism decât sonata lui Robert Schumann. Face parte dintr-un repertoriu foarte accesibil, muzică romantică, foarte sensibilă și de cel mai înalt bun gust și rafinament.

Înțeleg că veți încheia recitalul cu Beethoven, dar de fapt ați fi vrut Brahms.

Da. Ideea inițială este a acestui triunghi, Brahms-Schumann-Clara Schumann, acest triunghi de prietenie și - cum ar spune unii, amoros, cine știe exact? - sigur, din cauza duratei, pentru că ar fi prea lung cu sonata de Brahms. Am ales minunata sonată de Beethoven pe care mă bucur s-o fac. Este una dintre sonatele pe care nu le-am mai cântat. Este foarte interesant că Beethoven, cât de accesibil ar părea acuma ca muzică, cel puțin din câte știu eu, această sonată pentru vioară și pian este prima sonată de-a lui primită cu succes: primele trei sonate n-au fost prea apreciate. Este ciudat cum se schimbă vremurile și oamenii își schimbă percepția și a ajuns să fie atât de adorat. În ceea ce-i privește pe Clara Schumann și pe Robert Schumann, sigur că au fost foartre influențați de Beethoven, de fapt cred că toți marii compozitori care au urmat după Beethoven au fost inevitabil influențați. A fost un prea mare geniu pentru a fi ignorat. Beethoven are darul de a fi să zicem, de „efect”, reușește să surprindă momente extrem de intime, dar și virtuozitate, într-o muzică adesea foarte clasic scrisă, în special la sonate timpurii ca aceasta.