Proiectul „Un Stradivarius în școli” ajunge zilele acestea în București. Acompaniat de pianista Andreea Stoica, Răzvan Stoica va concerta pe vioara Stradivarius ex-Ernst din 1729 astăzi la Colegiul „Sfântul Sava”   şi pe 25 aprilie la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Proiectul urmărește să familiarizeze publicul tânăr cu muzica clasică și propune o cale de acces neconvențională către acest domeniu al artei. 

În recitalurile din cadrul proiectului, propuneți pagini semnate de Georg Friedrich Handel, Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Nicolo Paganini, Maurice Ravel, Igor Stravinski, Ciprian Porumbescu și George Enescu. Cum ați conceput programul muzical?

M-am gândit că în aceste concerte, deși dedicate unui public tânăr și mai puțin avizat în muzica clasică, să le facem o mică introducere. Adică, să plecăm de la piese un pic mai comerciale, cum sunt sonatele de Handel sau anumite pagini din Haydn, și mergând până la piese moderne și un pic mai dificil de asculta, cum este Stravinski sau cum ar fi Ravel, chiar și o sonată de Ysaye - Sonata nr.6, pe care o cânt în cadrul acestor concerte. Și pot spune că feedback-ul copiilor a fost fantastic. Chiar le place muzica clasică și, mai ales, aceste pagini de virtuozitate.

Ce reacții ați primit până acum din partea tânărului public?

Au fost niște reacții care pe mine m-au surprins plăcut. La finalul concertului avem și o sesiune de Q&A și reacțiile lor au fost foarte spumoase, aș putea spune, asemenea unui public care vine des la concerte. Chiar mă duce cu gândul că proiectul ăsta o să aibă o finalitate foarte frumoasă.

Care credeți că ar putea fi dificultățile, barierele cu care se confruntă un public nou în receptarea muzicii clasice?

Cred că ține foarte mult de mediul online, dacă e să fiu sincer. Tot ce ține de social media în ziua de azi ne duce într-o zonă a muzicii frivolă și tinerii nu au neapărat acces la muzică de calitate în permanență prin aceste medii sociale. Însă, prin prezentarea live a unor pagini de muzică clasică, ei vor primi această deschidere care ține de fiecare cum o va folosi sau cât de mult o să le placă. Însă, și faptul pozitiv, ajută foarte mult și conexiunea directă cu ei, faptul că văd vioara, faptul că ascultă aceste sunete dintr-o vioară care proiectează foarte puternic, faptul că se uită la noi pe scenă cum interacționăm ca și duo în paginile de muzică de cameră... cred că ajută foarte mult.

Cum vedeți viitorul educației muzicale atât formale, cât și non-formale?

Aș merge foarte mult pe ce am spus și mai devreme, pe online, pentru că în acest moment copiii sunt foarte conectați la telefoane, la internet, la tot ce ține de social media. Cred că o mai bună promovare a muzicii, în special a muzicii clasice, în mediul online ar ajuta foarte mult. Mă uit la Olanda sau la Germania, sau ciar și în Norvegia... Am observat că din ce în ce mai mulți tineri iau contact cu muzica clasică în online. Iar în România, cu cât vom implementa mai repede și cu cât vom promova muzica clasică în mediul online, acest public tânăr va fi prezent în sălile de concerte.

Ținând cont de circumstanțele actuale, de problemele pe care le-ați observat, care ar fi profilul ideal al unui interpret de astăzi, în viziunea dumneavoastră?

E destul de complexă întrebarea. Nu mai putem accesa acel profil al artistului care doar vine pe scenă, un pic arogant, și începe să interpreteze, foarte concentrat în ceea ce face. Cred că trebuie să mergem un pic pe ideea apropierii de public, apropierii de tineri, de o comunicare mai bună inclusiv pe scenă, inclusiv la concerte, deși noi nu suntem obișnuiți ca artiști să vorbim cu publicul direct, petnru că există o etichetă pe care o folosim și cu care am fost crescuți și obișnuiți în conservator sau în liceele de muzică. Însă, în ziua de azi, ai nevoie de o comunicare foarte bună, de o deschidere, de apropierea ta ca artist de public - fie că este tânăr, fie că este acel public avizat care vine la concerte.