Baritonul Alexandru Chiriac, harpista Miruna Nagy și violoncelistul Radu Nagy vor susține o serie de concerte în cinci edificii istorice transilvănene, în perioada 9-14 august. Violoncelistul Radu Nagy a vorbit într-un interviu despre această inițiativă culturală, intitulată ,,Catedralele Sunetului”.

Seria de concerte „Catedralele Sunetului” aduce muzica clasică în cinci biserici și mănăstiri istorice în perioada 9-14 august. Cum s-a născut această inițiativă?

Această inițiativă este continuarea unui proiect pe care l-am început împreună cu harpista Miruna Nagy și baritonul Alexandru Chiriac anul trecut, în care am prezentat lucrări sacre de muzică clasică în trei biserici: Saschiz, Cârța și Rupea. Anul acesta am adăugat pe lista noastră încă două. A fost un proiect mai mare pe care, datorită absenței finanțării, a trebuit să îl reducem, iar dintr-o formație numeroasă am rămas noi trei. Totuși, această compoziție a grupului a creat între noi o înțelegere muzicală, în simțire, în gândire și în prezentarea acestui proiect care ne-a adus sufletește împreună. Anul acesta am trecut printr-un proces asemănător. Nu am primit finanțare, dar oamenii, comunitățile, ne-au auzit deja anul trecut și ne așteaptă, iar noi am dorit să continuăm, să nu lăsăm să fim condiționați doar de finanțe, ci să cântăm pentru oameni din suflet, în aceste locuri minunate.

Cum considerați că influențează spațiile interpretarea muzicii și modul în care publicul o primește?

Interpretarea muzicii este foarte puternic influențată de acustică. Putem să spunem, de exemplu, că la Rupea am avut o surpriză extraordinară - o biserică ce are o acustică perfectă. S-ar fi putut face înregistrări acolo. La Cârța, unde am cântat într-o construcție cisterciană, am avut sentimentul că cerurile se deschid, că sunetele pornesc înspre cer și se întorc dinspre cer, înspre pământ. La Saschiz, care este o biserică mai amplă, a trebuit să creăm un nucleu sonor foarte puternic, astfel încât sunetul să ajungă până în spatele sălii. Anul acesta adăugăm două experiențe noi: biserica din Hărman, pe care abia așteptăm să o cunoaștem, și Biserica Neagră din Brașov, care este foarte cunoscută și în care se întâmplă foarte multe evenimente muzicale. Va fi pentru noi o provocare să ne ridicăm la înălțimea acestui lăcaș absolut special.

Repertoriul surprinde prin diversitate, de la lucrări cu încărcătură religioasă, precum „Ave Maria” de Giulio Caccini, până la „Pas de Deux” de Piotr Ilici Ceaikovski, o lucrare din universul baletului romantic târziu. Ce v-a determinat să alăturați lucrări atât de diferite?

Concertul este o călătorie muzicală în care celebrăm sentimentele umane: credința, înălțarea sufletească, rugăciune, contemplația. Deschidem cu o lucrare pentru harpă de Händel - un monument muzical. Ca și anul trecut, am inclus lucrări ale unor compozitori care au exprimat sentimentele umane, sentimentele pe care noi le numim romantice, ca iubirea, disperarea. De asemenea, conectarea cu natura, pentru că una dintre piese se numește „Cântecul păsărilor" și este compusă de mare violoncelist Pablo Casals. Am căutat să existe o simbioză, să nu fie contraste foarte mari. Am dorit să conviețuiască împreună sentimentul de evlavie, sentimentul religios cu cel uman și cu cel de uimire în fața naturii.

Alături de dumneavoastră, în cadrul acestor concerte, pe scenă vor urca și harpista Miruna Nagy și baritonul Alexandru Chiriac. Cum credeți că influențează această alegere timbrală - voce, harpă și violoncel - expresivitatea lucrărilor interpretate și atmosfera concertelor?

Este o combinație pe care am probat-o anul trecut și care funcționează în mod uimitor. Harpa este vocea celestă. Violoncelul, în lipsa vocii umane, reprezintă vocea umană, dar acum avem și o voce umană prin intermediul căreia, mai presus decât sunetele, și cuvintele transmit mesajul. Această îmbinare între vocea baritonului, o voce gravă, profundă, care îndeamnă la a ne interioriza, la a ne conecta cu inima noastră, timbrul violoncelului care țese între lumi, ca să spunem așa, și sunetele diafane, dar care în același timp creează un curs ritmic, creează o țesătură sonoră deosebit de omogenă, de colorată și de diversă, care atinge sufletul într-o manieră foarte directă.

Aveți în plan să continuați această serie de concerte în anii următori sau să extindeți acest proiect și în alte regiuni?

Da, ne dorim. Avem și alte proiecte. De exemplu, în regiunea Mureș sunt foarte multe castele care nu sunt valorizate. Am dorit să unim muzica și imaginea acestor ținuturi sacre, speciale, cu o istorie foarte veche din județele Mureș, Covasna și Brașov. Noi am avut ocazia de a cunoaște foarte multe povești istorice, pe care ni le-au spus oamenii locurilor - povești despre cum au crescut, cum au trăit, cum s-au creat comunitățile, care au fost provocările lor. Am fost îmbogățiți de această experiență.