În 12 septembrie 2025, compania EuroArts a lansat un nou disc înregistrat în România - opera Norma de Vincenzo Bellini. O distribuţie de elită, ce i-a reunit pe soprana Melody Moore, tenorul Ştefan Pop, basul Adam Lau, mezzosoprana Roxana Constantinescu, soprana Noemi Modra, tenorul Eusebiu Huţan; Corul (pregătit de Cornel Groza) şi Orchestra Filarmonicii "Transilvania" din Cluj-Napoca. La conducere, dirijorul Pier Giorgio Morandi.

Cu acest prilej, soprana americană Melody Moore a avut amabilitatea de a-mi acorda un interviu:

Un nou disc şi, deopotrivă, un nou rol. Cum este Norma pentru dumneavoastră, atât ca personaj, cât şi din punct de vedere al partiturii?

Consider că Norma este o partitură extrem de dificilă datorită deosebitei complexități. Bellini a scris-o pentru mai multe tipuri de voci - regăsim cu precădere o scriitură specifică vocii de coloratură, dar și celei dramatice, cu o intensitate extraordinară. Un caracter ucigător, dar încărcat de noblețe. Cred că aria "Casta Diva" este ca o rugăciune pentru ea însăși și pentru Pollione - bărbatul pe care îl iubește și nu despre câștigarea unei bătălii; se referă mai mult la ea decât la druizi. Desigur, acesta este secretul ei, iar Norma are multe de ascuns. Ca personaj, o găsesc fascinantă pentru că are atâtea secrete, dar apoi, când vine momentul adevărului, ea recunoaște tot. Respect acest lucru, respect personajul, relația ei cu proprii copii, chiar și în momentele în care crede că ar putea fi capabilă de crimă. În partitura lui Bellini regăsim o gamă largă de mijloace de exprimare - fiorituri, explozive pasaje de coloratură, pasaje de o dificultate extremă, dar și momente deosebit de dramatice, prezente atât în recitative, cât și în arii sau ansambluri. Apreciez relația Normei cu tatăl ei, Oroveso. Cred că o înţelege, dar încearcă să-şi mențină prestanţa. Este dificil pentru toți, niciun personaj din această operă nu are o cale ușoară. Mă duce cu gândul la poezia "Drumul pe care n-am mers" de Robert Frost, despre două cărări care se despart în pădure, în final fiind aleasă cea mai puțin bătătorită, ceea ce a făcut călătoria semnificativă. Cred că Norma a ales un astfel de drum.

În ce fel simţiţi că v-a îmbogăţit această nouă experienţă?

Acest rol m-a îmbogățit în mod special. Noi am trecut printr-o perioadă mai grea la începutul sesiunii de înregistrări. Îl aveam pe Larry Foster, așa cum se ştie. Cu toții îl cunoaștem foarte bine. Orchestra a mai cântat cu el anterior. A lucrat cu noi pentru o vreme, dar s-a îmbolnăvit. A preluat asistentul său care a făcut o treabă minunată cu noi până când s-a putut găsi un alt maestru. Deci, au existat o mulțime de probleme chiar de la început. Astfel, modul în care m-a îmbogățit acest rol a fost sub forma a diferite feluri de rezistență. A trebuit să dezvolt o rezistență mentală, dar şi o rezistență vocală pentru că noi am continuat să repetăm, chiar dacă ne oprisem din înregistrat. Iar tot ceea ce înregistrasem deja, nu a mai putut fi folosit în numele noului dirijor. Deci, forţa de a rezista este ceea ce cred eu că am câştigat cel mai mult. Am avut senzaţia că majoritatea timpului petrecut aici a fost în aşteptarea începerii lucrului, iar apoi totul s-a derulat foarte repede, ca fulgerul. Am lucrat vreo 10 zile, apoi am avut şi un concert cu Norma. A fost foarte mult de cântat dintr-o dată. Cred că astfel am câştigat ceva nou - având deopotrivă teama de a putea duce la capăt acest lucru, dar şi realizarea ulterioară că am reuşit şi încă cu aplomb şi stil. Aşa că sunt mândră de mine.

Intenţionaţi să interpretaţi Norma şi în spectacol?

Nu ţin să fac asta. Norma reprezintă o culme pentru mine. M-a schimbat. A schimbat modul în care mă percepeam ca artistă. Mi-a schimbat mentalitatea despre ceea ce credeam că puteam şi nu puteam face. Mi-a evidenţiat vulnerabilităţile, rezistenţa la efort. Apoi, stările personajului de la o scenă la alta mi-au evidențiat tipul de energie care trebuie simţită doar cântând, fără să fi jucat rolul pe o scenă, cu costume, lumini, mişcare. Nu, nu intenționez să interpretez Norma pe scenă. Puterea cuvântului rostit este foarte mare, aşa că ştiu ce spun când zic asta. Ar fi nevoie de multă muncă de convingere ca să accept să interpretez Norma pe scenă.

Este pentru a treia oară când colaboraţi cu filarmonica clujeană şi solişti români. Cum priviţi această colaborare?

Cum am spus, această colaborare mi-a schimbat viața. De altfel, de fiecare dată când am venit la Cluj, am învățat ceva nou despre mine. Prima dată, am privit în jur, m-am uitat la dealurile dimprejur, am condus prin unele dintre regiunile mai muntoase, am fost în vizită la câţiva dintre soliști, am mers la Wonderland resort și mi-am spus: aș putea trăi aici. Nu ştiam că practic mă refeream la ceva ce voi şi face la un moment dat.

Relația cu soliștii este ca-ntr-o familie cu Ştefan şi Roxana Constantinescu. Ea m-a văzut trecând prin multe schimbări în viața mea. În timpul lucrului la Norma mi-a fost o prietenă de nădejde, mi-a oferit sfaturi pe care nu le voi uita niciodată.

Îmi place foarte mult Filarmonica clujeană. Cred că artiştii săi sunt un grup de bază nu doar ca muzicieni, ci şi ca oameni prin prisma gândirii lor în raport cu ceea ce au de făcut în ansamblul lor. Cred că lucrează bine împreună. Vorbesc aceeaşi limbă. Sunt prietenii mei. A fost o adevărată plăcere să înregistrez cu ei de atâtea ori. Cred că sunt unul dintre cei mai norocoși oameni pentru că acești soliști și această orchestră fac parte din viaţa mea şi acum pot cânta cu ei. Vinerea îi ascult la concerte și uneori ajung să cânt şi eu cu ei, dacă am noroc.

Cum este pentru dumneavoastră să vă pregătiţi şi să cântaţi în cadrul sesiunilor de înregistrări spre deosebire de un spectacol jucat pe scenă?

Mi se pare chiar mai ușor. Parcurg rolul ca și cum ar urma să-l joc pe scenă. Desigur, vreau să știu exact ce spun și subtextul a ceea ce spun. Vreau să știu cum să mă raportez la celelalte personaje și vreau să stăpânesc rolul înainte de a începe să înregistrez. Caracterul rolului pe care îl imprim provine din ceea ce am acumulat, din înţelegerea personajului, nu dintr-o înşiruire de note muzicale. Rezultatul rămâne neschimbat pentru totdeauna. Îmi place pentru că fiecare minut dintr-o înregistrare se regăseşte în mai multe versiuni, ceea ce înseamnă că ai o mulțime de posibilităţi de a reda fiecare frază, de a încerca lucruri diferite și apoi stabileşti care vrei să rămână... și ai reușit să imprimi ceea ce îţi doreşti. Așa că mi se pare un pic mai creativ. Într-un spectacol, când ești pe scenă, nu poţi opri clipa, trebuie să mergi mai departe, nu poţi relua. Poate că vei avea un alt spectacol în care vei putea încerca altceva, dar asta nu va fi în aceeași zi. Va dura câteva zile sau o săptămână până vei avea ocazia să încerci ceva diferit. În sesiunile de înregistrări poţi face progrese rapid, cu rezultate reale cu privire la ideile creative. Modelarea partiturii se poate face imediat. Este înviorător. Chiar mă bucur de tot procesul. Poate fi obositor, Dar dacă te gândești din timp la planul pe care vrei să-l pui în practică în ziua respectivă, poate fi o reală experiență palpitantă. Poţi resimţi efervescenţă. Nu ţi-a plăcut acea notă? Poţi relua.

Care sunt momentele principale din agenda dumneavoastră pentru noua stagiune?

În octombrie va fi un recital pe care îl voi face la Cluj cu Markus Hadula. Este un pianist din Viena, fantastic pentru lied. Vom cânta Wesendonk Lieder de Wagner, Rückert-Lieder de Mahler şi Hermit Songs de Barber. Sunt foarte entuziasmată. E mult de cântat, dar e o muzică foarte frumoasă. Apoi, în noiembrie, Pier Giorgio Morandi va reveni la filarmonică pentru un concert Puccini. Vor fi nu doar arii, dar şi duete, cu diferiţi artiști. Despre anul viitor nu cred că pot vorbi înainte de a fi anunţate public proiectele, dar abia aștept să urc din nou pe o scenă de operă; va fi într-unul dintre teatrele din România. Aștept cu nerăbdare să învăț Şeherezada de Ravel, o partitură foarte interesantă. Pentru viitor mă gândesc să abordez şi alte titluri din repertoriul german, cum ar fi Ultimele patru cântece de Strauss și nu numai. Pentru moment abia aştept un concert vocal-simfonic, un altul voce şi pian şi cel puţin un spectacol de operă.

Credit foto: Cristina Rădulescu