Renumita soprană Chen Reiss evoluează pentru prima dată în ipostază solistică împreună cu Orchestra Națională Radio vineri, 20 iunie 2025, în binecunoscuta partitură semnată de Carl Orff - Carmina Burana. La pupitrul dirijoral se va afla John Axelrod. Vor fi, de asemenea, soliști tenorul Sunnyboy Dladla și baritonul Bogdan Baciu. Între repetiții, Chen Reiss i-a oferit un interviu colegei noastre, Ariadna Ene-Iliescu:

Ați menționat într-un interviu anterior că nu aveți un compozitor preferat, dar că muzica fiecăruia are o însemnătate anume pentru dumneavoastră. Ce vă transmite muzica lui Carl Orff?

E o întrebare foarte bună. Singura lucrare de Carl Orff pe care am cântat-o vreodată este Carmina Burana, deci nu am o experiență atât de vastă cu muzica sa cum am cu cea a lui Beethoven, Mozart sau Bach. Dar, oricum, depinde de ce au scris în fiecare partitură. Carmina Burana este o lucrare foarte impresionantă, în care șlagărele se succed neîntrerupt, așadar avem una după alta piese cu care publicul poate rezona. În ceea ce privește partitura pe care o interpretez eu, muzica este puțin înșelătoare - pare naivă și pură, dar de fapt are constant un substrat de senzualitate. Personajul cântă despre iubire și senzualitate. Așa că aș spune că găsesc în această muzică un soi de complexitate – nu întotdeauna ceea ce percepem prin simpla audiție a muzicii este ceea ce a intenționat compozitorul să transmită. Este foarte important să ascultăm și cuvintele și să ne folosim, de asemenea, imaginația, aș spune.

O temă centrală în Carmina Burana este roata norocului. De altfel, felul în care este scrisă lucrarea, cu treceri bruște de la o stare a lucrurilor la alta, pare să întruchipeze învârtitul roții norocului...

Este precum viața, într-un fel. Viața este foarte complexă și adesea simțim chiar și simultan emoții opuse. Cred că există un aspect cu adevărat uman al acestei lucrări. Nu sunt doar idei abstracte dintr-o altă lume, ci găsim în Carmina Burana ceva foarte pământesc, alături de ceva profund spiritual.

Care sunt principalele provocări ale rolului pe care îl interpretați în Carmina Burana?

Această lucrare reprezintă o provocare deosebită. Partitura mea nu este una extinsă. Dar una dintre piesele pe care le cânt, „In trutina”, necesită respirații ample. Este construită din fraze lungi care se succed una după alta, iar cea din urmă este aproape imposibil de susținut într-o singură respirație. Nu pot să știu ce intenție a avut compozitorul, pare că voia să atingă eternul, imposibilul. Aceasta ar fi una dintre provocări. Și este o secțiune scrisă destul de jos, în registrele mediu și grav ale vocii. În timp ce „Dulcissime”, care urmează imediat după, ajunge departe în registrul acut, are o scriitură de virtuozitate și necesită o abordare aproape complet diferită a cântatului față de secțiunea precedentă. Aș putea spune că Orff a atribuit sopranei un rol al extremelor. Celelalte piese din această partitură consider că necesită abilități teatrale. În „Stetit puella” este prezentată, practic, o scenă. În acest sens, într-un timp foarte scurt – căci soprana nu cântă în prima parte a lucrării, ci intră în discurs mai târziu, trebuie să arăți, practic, tot ceea ce poți face, ca artistă lirică.

Celelalte roluri din partituri îmi par de asemenea destul de dificile... Aș zice că distribuirea rolurilor pentru Carmina Burana nu este un lucru ușor. Și, bineînțeles, cele două coruri care participă – cel al adulților și cel al copiilor, au de asemenea partituri pline de provocări. Este o realizare masivă, un adevărat spectacol, aș spune.

Ce ne puteți spune despre colaborarea dumneavoastră cu dirijorul John Axelrod?

Îl știu pe John deja de mai mulți ani. Cred că acum 7 ani am lucrat prima dată împreună cu el la Praga, am pregătit atunci Simfonia nr. 4 de Mahler și Psalmii Chichester de Leonard Bernstein. John este un mare specialist în muzica celor doi compozitori, așadar a fost un adevărat privilegiu pentru mine să colaborez cu el la Praga. Sunt foarte fericită că m-a invitat acum aici pentru interpretarea lucrării Carmina Burana. Este un muzician minunat, care are un simț dramaturgic foarte dezvoltat. Are, de asemenea, o experiență îndelungată în domeniul operei, ceea ce cred că este deosebit de important pentru prezentarea lucrării lui Carl Orff. Sigur că este o piesă în concert, dar lucrarea se pretează foarte bine punerii în scenă. Nu este precum o misă sau o altă lucrare vocală de concert, ci are un potențial dramaturgic clar. Și din acest motiv sunt foarte fericită că îl vom avea la pupitrul dirijoral pe John Axelrod, care ne poate conduce în această direcție teatrală.

Aceasta este prima colaborare a dumneavoastră cu Orchestra Națională Radio, dar ați mai fost la București, ca invitată a Festivalului Internațional „George Enescu”. Ce emoții vă trezește întoarcerea aici?

Iubesc Bucureștiul, cred că este un oraș grozav. Am cântat într-adevăr aici înainte, dar întotdeauna împreună cu orchestre din alte țări, precum Concertgebouw din Amsterdam. Am fost, de asemenea, la Timișoara, într-un proiect de teatru alături de John Malkovitch. Am vizitat de mai multe ori România, dar aceasta este prima dată când colaborez cu o orchestră de aici, și aștept cu nerăbdare concertul! Voi veni la București și anul viitor, în luna martie, pentru a interpreta Recviemul de Brahms împreună cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu”. Așadar, într-un singur an, am ocazia să colaborez cu două dintre cele mai bune orchestre românești!

În ultimii ani, ați fost dedicată susținerii noii generații de artiști lirici. Abordarea dumneavoastră presupune o atenție deosebită acordată bunăstării fizice și psihice... Ați putea să ne spuneți mai multe despre perspectiva dumneavoastră asupra educației unui muzician?

Cred cu tărie că nu cântăm folosind doar corzile vocale. Acestea sunt micuțe, precum două boabe de orez. Cântatul este o activitate fizică și este important să nu ne limităm la a antrena doar aparatul vocal – corzile vocale și toți mușchii care le înconjoară, ci să acordăm atenție sporită respirației și posturii.

Eu îmi încep zilele cu yoga, și în programele educative pe care le coordonez începem de asemenea cu yoga. Consider că este cea mai bună activitate fizică pentru cântăreți, pentru că implică o conexiune profundă între fiecare mișcare și respirație. Yoga nu presupune doar mișcări, ci acestea sunt legate în permanență de respirație – exact ceea ce se întâmplă în cântatul vocal. Respirația reprezintă combustibilul, nu poți emite sunete și nu ar trebui nici măcar să vorbești înainte de a respira conștient. Yoga ne ajută să ne concentrăm pe conștientizarea respirației, după care facem exerciții de respirație.

Starea psihică a unui artist liric este extrem de importantă. Când urcăm pe scenă, dialogul care are loc în mintea noastră are o relevanță deosebită. Este o conversație cu noi înșine care ne dă forță sau cădem pradă emoțiilor? Eu colaborez cu Gaëlle Deschamps - life coach extraordinar și, de asemenea, profesoară de yoga; și ajutăm cântăreții oferindu-le uneltele de care au nevoie pentru a se descurca în toate aspectele acestei profesii. Îi ajutăm cu pregătirea pentru scenă, partea de business - cum să te promovezi, cum să te organizezi, căci managementul timpului este deosebit de important în ziua de astăzi... Observăm la mulți tineri artiști că nu știu foarte bine cum să își gestioneze timpul cum trebuie, își consumă energia cu activități care nu îi ajută să avanseze în direcția lor, ci dimpotrivă, le mută concentrarea și atenția în altă parte. De asemenea, îi susținem în pregătirea pentru audiții, îi ajutăm cu provocările fizice și psihice ale acestei profesii - destul de numeroase, aș spune.

Vă implicați într-o diversitate de proiecte artistice, aspirați să fiți o muziciană completă, desăvârșită. Din perspectiva dumneavoastră, ce ne aduce muzica în vremurile noastre? Ce vă aduce dumneavoastră?

Cred că, în vremurile noastre, muzica este o binecuvântare de la Dumnezeu. Personal, scriu în fiecare zi în caietul meu cât de recunoscătoare sunt că muzica joacă un rol atât de important în viața mea. Iar muzica a reprezentat dintotdeauna, de la o vârstă foarte mică, direcția asupra căreia m-am concentrat. Sunt mamă, țin legătura cu mulți oameni tineri, cu multe mame, de asemenea, și putem observa împreună cum copiii și tinerii din ziua de astăzi nu reușesc să își focalizeze atenția într-un mod benefic, ceea ce poate fi distructiv. Destui se confruntă cu probleme de sănătate mintală, tulburări de alimentație sau sunt unii care pur și simplu se simt pierduți, care nu își cunosc calea, care se întreabă „Ce ar trebui să fac?”. Pentru mine, de la o vârstă fragedă, o astfel de întrebare nu a existat. Am știut că muzica este scopul meu, ghidul meu, parte a vieții mele. Muzica reprezintă o forță incredibilă, care aduce lumină în lume, care conectează oamenii într-un mod foarte puternic, mai mult decât orice alt limbaj, cred. Nu există, în muzică, nimic despre care să ne certăm - putem avea opinii sau interpretări diferite, dar putem oricum să cântăm împreună. Și cred că acesta este rolul muzicii - să construiască punți între culturi, între oameni de diferite religii, care provin din medii diverse. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne ascultăm unul pe altul și să cântăm împreună, și să ne concentrăm pe asta, mai degrabă decât pe diferențele dintre noi, sau pe planurile noastre, care nu se seamănă neapărat, sau nu se potrivesc.

Se știe, de asemenea, că este foarte benefic pentru copii să învețe să cânte la un instrument. Îi poate ajuta în problemele de atenție, în lupta cu tulburări precum ADHD-ul - dacă pui un copil în fața unui pian, cu timpul își va dezvolta concentrarea, abilitățile de coordonare.

Așadar, cred că va exista întotdeauna un loc pentru muzică în această lume. Iar părinții ar trebui să insiste astfel încât copiii lor să fie înconjurați de muzică. Personal, cred că și sistemul educativ ar trebui să aibă același țel, iar muzica să fie predată în profunzime.