Domnule Robert Lehmeier, duminică va avea loc deschiderea Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi cu un eveniment inclus în seria „Gulliver" a proiectului. V-aș ruga sa ne povestiți ce își propune evenimentul „Opera in your Pocket"?

„Opera in your Pocket" este continuarea unui proiect pe care l-am derulat în 2020, în colaborare cu Universitatea Națională de Muzică din București, iar ideea de bază a fost să oferim tinerilor artiști români oportunitatea de a crea un nou teatru muzical. În acest sens, prima ediție a proiectului a pornit cu „Fidelio ești tu", care s-a materializat în cele din urmă într-un film, din cauza condițiilor pandemice. Întotdeauna este important să păstrezi o continuitate când propui ceva nou tinerilor artiști. Astfel, împreună cu Institutul Goethe, am inventat ideea de „Opera in your Pocket", care înseamnă ceva ce poți lua foarte ușor cu tine, deci o formă de operă cu orchestră de cameră, ce reunește tineri artiști, compozitori, libretiști, designeri de costume și așa mai departe, pentru a le oferi posibilitatea de a crea o nouă formă de teatru muzical.

După ce am luat contact cu foarte mulți artiști talentați din România în 2020, am înțeles totodată că nu există suficiente posibilități pentru aceștia. Știm cu toții că opera necesită mult timp, resurse financiare considerabile și, bineînțeles, efort din partea unei întregi echipe, dar ideea a fost să creăm o oportunitate pentru acești tineri și așa am ajuns să ne ocupăm de trei noi „opere de buzunar".

Cum ați gândit programul evenimentului?

A fost chiar mult de lucru în privința programului. Am început cu o serie de workshop-uri în 2021 ce au constat în 2 săptămâni de mentorate cu scenografi, compozitori, scriitori. Eu am făcut parte dintr-o echipă de mentori pentru tineri regizori, Dan Dediu i-a îndrumat pe compozitori, Adrian Damian i-a pregătit pe scenografi și designerii de costume și așa mai departe. Deci, aceste workshop-uri au adus laolaltă persoane dornice să le ofere îndrumare tinerilor mai puțin experimentați în procesul de creație, iar acest lucru ne-a arătat cât de mult contează comunicarea dintre artiști. Acest lucru a părut straniu deoarece în lumea teatrului muzical noi suntem obligați să comunicăm, dar în interiorul echipei acest proces poate fi foarte dificil. Deci, să învățăm cum să comunicăm în această lume a fost una dintre lecțiile predate la workshop-uri, spre exemplu relația dintre compozitor și libretist, în care muzicianul a trebuit să învețe cum să se raporteze la text, iar scriitorul cum să înțeleagă muzica. Deci, o temă principală a fost cum să facilitezi înțelegerea ideii pe care o experimentezi împreună cu partenerul tău. De obicei, dacă ești compozitor și scrii o simfonie poți sta închis într-o cameră, izolându-te acolo de lumea din jurul tău, însă în operă este diferit. Am acordat un interes special pentru a asigura o comunicare stabilă între membrii echipei, proces care a durat cam 2 ani, timp în care echipele au fost restructurate de mai multe ori pentru a descoperi care sunt cele mai bune potriviri între participanți. Deci, principalele noastre preocupări pentru aproape 2 ani au fost formarea celor mai bune echipe și, bineînțeles, organizarea timpului - pentru că am avut termenele noastre limită, iar toată lumea a întârziat, ca de obicei. Așa cum am spus, opera necesită multe resurse și multe persoane implicate, iar dacă vă uitați la echipele care au făcut posibile punerile în scenă ale celor trei opere, veți fi uimiți de numărul celor care participă pentru a crea un proiect ca „Opera in your Pocket".

Care au fost sursele de inspirație ale operelor și cum au decurs repetițiile?

Eu sunt un mare adept al principiilor de bază ale tuturor lucrurilor pe care le facem ca artiști, iar în operă acest principiu este acela de a spune povești prin muzică și cântat. Prima problemă pe care a trebuit să o rezolvăm a fost cea a alcătuirii libretelor, scriitorii trebuind să aleagă niște povești care merită a fi spuse. Așa cum observăm aruncând o privire pe program, cele trei subiecte sunt foarte diferite, „E vina ta!" este un subiect foarte contemporan și tulburător, iar celelalte două, „Ciorbă primordială", care ne transpune cu milioane de ani în trecut și „Banii, banii, banii" despre lăcomia omului, sunt subiecte mai fanteziste. Chiar dacă numărul textelor a fost mare, cei trei libretiști au considerat că aceste povești merită spuse. Deci, punctul de pornire a fost sursa literară, iar de acolo, compozitorii au trebuit să își arate capacitatea de a transpune aceste povești în muzică. Și acesta a fost, bineînțeles, un proces interesant de urmărit.

Aș vrea să-mi exprim cu această ocazie speranța ca Bucureștiul și România să le ofere acestor tineri talentați oportunitățile de care au nevoie pentru a se dezvolta mai departe, pentru că există mult talent și o foarte bună educație. Dacă aș fi întrebat ce mi-aș dori pentru această țară, ar fi să existe o mică sală în care să se pună în scenă noul teatru muzical și garanția unui suport financiar pe parcursul a 5 ani, să spunem, nimic foarte complicat de făcut, doar ceva care le asigure acestor tineri o continuitate. Cred că acesta este ideea esențială. Poți obține niște rezultate foarte bune din proiecte cum este „Opera in your Pocket", dar dacă nimic nu îi urmează, progresul va dispărea. Fundamentul este acolo, aveți artiști care sunt capabili să creeze ceva excelent, deci aș vrea să încurajez politicienii sau pe oricine dispune de fonduri să investască în viitorul acestei minunate forme de artă.