Luni, 29 mai, începând cu ora 18, la Universitatea Națională de Muzică din București are loc o conferință cu titlul „Starea de bine și sănătatea muzicienilor: încotro și cum?” Detalii despre această conferință aflăm de Raluca Matei, psiholog cu specializare în sănătatea și starea de bine a muzicienilor, consultant si cercetător în Marea Britanie, cea care va oferi publicului câteva rezultate preliminare din ultimele sale cercetări in domeniu.

Aș vrea să vorbim puțin mai întâi despre procesul de cercetare. Ce anume presupune el și cum se desfășoară?

Presupune în primul rând, curiozitate: să ai o întrebare de cercetare de care să fii interesat, iar apoi îți trebuie foarte multă răbdare ca să treci prin toți pașii necesari. În funcție de metodologia pe care ai îmbrățișat-o, poate să fie mai degrabă calitativă, adică te poți preocupa mai mult de viziunea oamenilor, în așa fel încât vorbești cu ei, să faci interviuri și să le analizezi cuvintele, limbajul; sau poți îmbrățișa o metodologie mai degrabă cantitativă și atunci te uiți la numere, la statistici, și la date mai concrete. Apoi urmează procesul de scriere al articolului respectiv, de interpretare a datelor și de publicare.

Care a fost argumentul de la care ai plecat atunci când ai ales să studiezi această problemă?

Am plecat de la o întrebare de cercetare destul de largă și anume ce știm despre sănătatea muzicienilor și cum o putem îmbunătăți, în cazul în care există unele probleme. Și de-acolo, sigur au pornit mai multe întrebări specifice: cum putem să le oferim programe de educație în sănătate? Ce anume se întâmplă printre studenții de la Conservator, de ce se duc la consiliere psihologică? Care sunt motivele pentru care fac asta? Ce știu despre prevenție, în general sau pur și simplu, cum văd ei propria lor sănătate și stare de bine.

La ce se poate aștepta publicul în cadrul conferinței?

Voi începe prin a prezenta niște date generale din literatura de specialitate cu privire la sănătatea și starea de bine a muzicienilor la nivel internațional, apoi mă voi concentra pe un proiect foarte specific pe care l-am făcut în România, care a presupus o serie de 43 de interviuri cu studenți de la cinci conservatoare din România, în cadrul cărora i-am întrebat pur și simplu, cum văd ei sănătatea lor și starea de bine și care cred că sunt factorii care facilitează o stare de bine optimă sau barierele, în acest sens. Participanții mei au o viziune foarte holistică asupra sănătății, ceea ce confirmă aproape perfect literatura de specialitate curentă. Ei definesc sănătatea într-un mod foarte larg, li se pare că este în strânsă legătură cu actul artistic. De asemenea li se pare foarte importantă relația cu profesorii de instrument sau canto, relații care le pot face facilita o stare de bine optimă sau dacă sunt toxice le-o pot periclita. De asemenea au vorbit despre lucruri pragmatice, cum ar fi nevoia de acces la săli de studiu, nevoia de cursuri de sănătate, nevoia de acces la consiliere psihologică ș.a.m.d.

Care crezi că sunt soluțiile pe care le-am putea implementa în domeniul muzicii clasice în general, pentru o mai bună promovare a sănătății?

Este foarte important cum definim sănătatea, dacă avem o perspectivă foarte largă, atunci trebuie să înțelegem că sănătatea și starea de bine optime sunt în strânsă legătură cu perspectiva profesională, de exemplu; dacă nu au oportunități profesionale o dată ce termină facultatea, asta va avea un impact aproape inevitabil asupra stării de sănătate, deci acest aspect este important. Apoi cred că ar fi nevoie de o abordare multidisciplinară: acești muzicieni să aibă, deja de la nivel de Conservator cursuri mai variate, nu doar despre muzică sau dacă sunt doar despre muzică să fie și despre alte genuri de muzică, nu doar muzica clasică, de asemenea o deschidere înspre alte forme de artă. De altfel, lucrul acesta a fost sugerat de unii din participanții mei; acces la psiholog, acces la tot felul de inițiative, în ideea de promovare a informațiilor pe care deja le deținem din literatura de specialitate despre anumite tehnici, de exemplu tehnici de gestionare a tracului sau a anxietății de performanță, durerilor fizice, musculo-scheletale și la fel, a protejării auzului.

Există practici pe care le putem implementa, care au funcționat în instituții de învățământ din alte țări, de exemplu?

Absolut. Există multe conservatoare în Europa care implementează deja astfel de cursuri. Am făcut de altfel o analiză ale cărei rezultate le voi prezenta. Am comparat instituțiile din Europa de vest cu cele din Balcani, m-am uitat la toată varietatea cursuri. Există o paletă foarte largă. Fiecare instituție implementează un pic alt curs, în funcție de resursele pe care le are la dispoziție; dar ele există. De asemenea, eu am scris un ghid practic dedicat profesorilor de instrument și canto, cu strategii foarte concrete despre cum pot aborda aceste subiecte în cadrul cursurilor de instrument și canto și a fost deja publicat la Editura Universității Naționale de Muzică București cu doi ani în urmă.