Mihai Ritivoiu, veți fi în stagiunea 2025-2026 artist în rezidență al Filarmonicii „George Enescu", prima dumneavoastră apariție pe scena Ateneului Român, în această calitate, urmând să aibă loc pe 1 octombrie 2025, în recitalul de deschidere a stagiunii camerale. În ce constă această rezidență și ce însemnătate are pentru dumneavoastră?

Este o bucurie și o onoare deosebită această rezidență! Filarmonica „George Enescu" este una dintre orchestrele importante europene, în plus, Ateneul este locul unde am ascultat primele concerte din viața mea, eu fiind bucureștean, deci este o onoare și are o însemnătate emoțională deosebită pentru mine.

În ce va consta? În prim fază este vorba despre acest recital de pe 1 octombrie care deschide stagiunea camerală, un recital solo. Va urma apoi un concert cu orchestra în luna decembrie, pe 4 și 5 decembrie, unde voi cânta Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti. Mai sunt alte activități anul următor care urmează să fie confirmate, va fi vorba despre un recital care va implica și anumite colaborări cu alți muzicieni în luna aprilie, cred, dar detaliile urmează să fie confirmate și publicate.

Pentru recitalul din deschiderea stagiunii camerale, pe 1 octombrie, când este, de altfel, și Ziua Internațională a Muzicii, am ales un program cu lucrări semnate de doi compozitori care au revoluționat scriitura pianistică, Liszt și Chopin. În prima parte voi prezenta selecțiuni din primul volum de Ani de pelerinaj de Liszt, Elveția, unde avem aceste punți de legătură extraordinare cu natura sau cu literatura, cum este cazul lucrării „Vallee D'obermann”, inspirată de romanul cu același nume, de Senancour, iar în partea a doua, Chopin, care, în general, nu scrie muzică programatică - cele 24 de preludii sunt aproape ca o antologie de ipostaze chopiniene, uneori distiliate în doar câteva măsuri; unele preludii sunt foarte scurte, altele mai extinse, deci o călătorie fascinantă prin lumea muzicii lui Chopin.

Această rezidență încununează și legătura dumneavoastră cu George Enescu. Sunteți laureat al concursului care poartă numele compozitorului român și a unui premiu pentru cea mai bună interpretare a unei sonate pentru pian de George Enescu. Cum a evoluat, de-a lungul timpului, relația dumneavoastră cu muzica lui Enescu?

Primul contact cu muzica lui Enescu pe care l-am avut în calitate de interpret a fost în anii de liceu, când am învățat piese din Suita nr. 2 în re major pentru pian. Mai târziu, am învățat Sonata nr. 1 în fa diez minor, care mi-a adus premiul pentru cea mai bună interpretare a unei sonate de Enescu la concursul Enescu și pe care am inclus-o pe primul meu CD și la care am tot revenit în anii ulteriori, pentru că este o lucrare extrem de ofertantă pentru interpret și care se pretează la redescoperiri succesive. Între timp am abordat și lucrări camerale de Enescu, sonatele pentru vioară și pian, Sonata a II-a și a III-a sunt extraordinare. De asemenea, lucrez acum la sonatele de violoncel și alte lucrări camerale, deci continui această relație cu muzica extraordinară a lui Enescu.

Chiar dacă locuiți în străinătate, sunteți foarte legați de viața muzicală și pianistica românească, o dovadă fiind și proiectul Cealaltă Voce. Exiluri uitate ale pianului, un proiect ce are în prim-plan figurile lui Dinu Lipatti, Radu Lupu și Mîndru Katz. Cum vă raportați la aceste trei personalități ale pianisticii românești?

Așa se întâmplă că în această stagiune 2025-2026 voi fi foarte implicat în viața muzicală românească, cât despre cele trei personalități pe care le menționați sunt, aș spune, trei repere extraordinare pentru orice pianist român și nu numai. Este o onoare deosebită să pot să particip la acest turneu care va comemora figura lor artistică, însă și anumite circumstanțe dramatice din viața lor, din contextul istoric în care au trăit și au părăsit România. Cei trei pianiști sunt extrem de diferiți și fiecare a reprezentat un punct de inspirație în evoluția mea, iar această ocazie de a-i comemora, mă onorează.

Ce alte proiecte urmează în agenda dumneavoastră și cum vă împărțiți timpul între aparițiile pe scenele internaționale și proiectele pe care le desfășurați în România?

Am foarte multe proiecte în lucru acum. Pregătesc și o nouă înregistrare pe CD, precum și concerte camerale și solistice, atât în Marea Britanie, cât și în alte orașe din România. Am întotdeauna multe repertorii la care lucrez concomitent și concertele din România fac parte din fluxul normal al vieții mele artistice. Acum lumea este foarte mică într-un fel, se poate călători foarte ușor, astfel concertele internaționale se împletesc foarte bine cu cele din țară. Aș adăuga că de câte ori am ocazia să vin și să concertez în România, sigur că îmi face o plăcere deosebită deoarece dorul de casă se resimte, deși locuiesc de mai bine de 12 ani în Marea Britanie.

Totodată realizați și o cercetare în vederea obținerii titlului de doctor în muzică la Universitatea Națională de Muzică din București...

Da, este adevărat. Doctoratul se apropie de final, iar îndrumător îmi este domnul profesor Dan Dediu.

Ne puteți spune ce temă abordați?

Am ales o temă care m-a pasionat, improvizația pianistică clasică în contemporaneitate, iar schimburile de idei cu profesorul și compozitorul Dan Dediu pe această temă au fost extraordinar de inspirante și vor duce la ceva foarte interesant atunci când lucrarea va fi finalizată.