Pianistul Josu de Solaun se regăsește pentru a doua oară printre câştigătorii premiilor ICMA. Despre discul pentru care a fost premiat la categoria Instrument solo, Josu de Solaun a stat de vorbă cu Alexandra Scumpu.

Felicitări pentru premiul obținut la ICMA (International Classical Music Awards). Cum ați primit vestea?

Am fost foarte fericit, pentru că lista câştigătorilor anteriori cuprinde nume de muzicieni extraordinari. De asemenea, lista celor nominalizaţi este formată din muzicieni pe care îi admir foarte mult. Simplul fapt de a te afla pe listă înseamnă sentimentul că faci parte dintr-o familie muzicală, că aparţii unei anumite tradiţii, în care sunt mândru că sunt inclus. Noi, muzicienii, suntem persoane foarte sensibile care ne criticăm pe noi înşine în mod constant. Iar faptul de a găsi o voce care te încurajează să continui, este comparabil cu a găsi apă în deşert. Să găseşti o voce care îţi spune că totul va merge bine şi să continui ceea ce faci, psihologic vorbind, este un fel de alinare şi speranţă. În contextul acestor timpuri nesigure, premiul are şi o valoare sentimentală, aşa că am fost foarte bucuros şi recunoscător.

Este pentru a doua oară când vă aflați pe lista câștigătorilor - în 2021, aţi câştigat la categoria Muzică de cameră, cu un disc realizat în colaborare cu violonista Franziska Pietsch, iar anul acesta sunteţi premiat la categoria Instrument solo. Vă rog să ne oferiţi câteva detalii despre acest disc.

Discul a fost realizat în timpul pandemiei, în martie 2021. Atunci a fost ultima dată când am văzut-o pe mama, pentru că la câteva zile după înregistrarea CD-ului, ea a mers la spital infectată cu COVID şi nu am mai văzut-o niciodată. A fost o perioadă dificilă din punct de vedere emoţional în viaţa mea. Eram în izolare, acasă, când m-am decis să realizez un CD care să cuprindă muzică ce transmite lumină, speranţă, lucruri pe care nu le puteam experimenta în acea vreme; lucrări care să exprime tocmai contrarul a ceea ce trăiam în pandemie - umor şi bucurie, o întreagă gamă de emoţii umane. Iar Haydn este maestrul acestora. Cred că nu există alt compozitor care să atingă o paletă atât de largă de emoţii - de la ridicol la sublim, de la tragic la comic, de la cosmopolitism la pastoral, de la ironie la iubire şi delicateţe. M-am gândit că o să mă folosesc de aceste înregistrări pentru a mă vindeca într-un anume fel. A fost o alegere ciudată, pentru că oamenii nu se gândesc la Haydn ca la un compozitor care exprimă prin muzica lui timpurile noastre, însă eu m-am gândit că am nevoie de el, fiindcă a fost prezent în viaţa mea încă de la începuturile mele muzicale. Acest CD a fost, aşadar, un fel de scrisoare de dragoste pentru Haydn.

Ce cuprinde agenda dumneavoastră în perioada următoare?

Am multe concerte programate în diferite ţări, concerte cu orchestra, ca partener de muzică de cameră, recitaluri solo, şi de asemenea mă ocup şi de compoziţie. Eu compun din copilărie, dar acum fac ceva ce nu am mai făcut înainte - interpretez propriile lucrări în faţa publicului. Voi cânta propriul meu concert pentru pian, acum compun câteva sonate pentru vioară şi pian şi voi interpreta şi muzică de cameră în premieră anul acesta şi anul viitor. Susţin şi recitaluri în care improvizez la pian - cu acestea am început în pandemie. Voi lansa şi ultimul meu CD, al doilea cu improvizaţii la pian. Îmi place, de asemenea, să predau. Am o grupă selectă de studenţi pe care îi îndrum şi cărora le sunt mentor, şi pe lângă acestea, dirijez. Anul acesta voi dirija orchestrele Filarmonicilor din Ploieşti şi Satu-Mare, şi voi avea programe în care în prima parte voi dirija în timp ce voi fi şi solist la pian, iar în partea a doua voi dirija o simfonie.

Am în plan înregistrări şi lansarea unui CD cu integrala concertelor pentru pian de Liszt, a unui CD cu muzica mea şi a unui disc ce va fi realizat împreună cu interpreţi cunoscuţi de muzică de cameră: violoniştii Franziska Pietsch, Jesus Reina, Anna Nilsen - sunt muzicieni extraordinari pe care sunt norocos că îi pot numi familia mea muzicală şi împreună cu care voi realiza înregistrări în următorii ani. Pentru că muzica de cameră este, probabil, ce mai mare pasiune a mea.