Daniel, anul trecut, într-un interviu pe care l-ai acordat colegului meu Petre Fugaciu, spuneai: "Dintotdeauna am avut instinctul de a uni forțele arte nu doar din punct de vedere al muzicii, dar și din celelalte puncte de vedere, ale dansului, picturii ș.a.m.d., iar ăsta e un moment prielnic. Pot duce câteva din fanteziile artistice la final, pe o scenă cu un renume și o putere de a crea niște tradiții și a răspândi ce se întâmplă cultural." Era vorba despre scena Ateneului Român. Iar anul acesta  organizezi între 29 septembrie și 2 octombrie, pe scena Sălii mari a Ateneului Român, un festival care se cheamă "S#arp" și care, cel puțin din perspectiva celor spune anul trecut de tine, e un vis împlinit. Care este conceptul S#arp Festival?

Bineînțeles că într-un interviu cu un an înainte eram într-o zonă complet basmică. Dar, cumva, am reușit. Nu în totalitate, dar esența este acolo și o puteți asculta săptămâna viitoare la Ateneu.

Pe cine ai invitat, pentru că nu sunt doar muzicieni?

Primul concert e la două piane, cu mine și cu Simon Trpceski. Și acolo o să avem un colaj, o să cântăm și piese solo, și la patru mâini, și la două piane. Începem, așa, piano, piano - ăsta e și numele concertului. În a doua seară, deja situația începe să devină mai flambe, și avem un pianist israelian, Guy Mintus - absolut efervescent! Teoretic, scena Ateneului oricum e prea mică pentru energia pe care o emană și n-am îndrăznit să-i propun altceva decât un recital solo-jazz. A fost premiat destul de abundent, chiar și la Montreux are ultimul premiu, Premiul publicului. A fost preferatul publicului după un ditamai festivalul cu toți artiștii de renume. El, ca tânăr muzician, a fost laureat cu această titulatură. Am zis totuși să picantizăm un pic situația și o să avem niște invitați speciali. Irina Sârbu va cânta împreună cu el, Andreea Vălean - dansatoare contemporană, Andrei Maxim - care cântă la tot felul de instrumente folclorice, la caval, la nai, la tulnic. El va veni cu încă un prieten de-al lui care va cânta la didgeridoo și la cristale.

Deci, mai multe zone se întâlnesc - estică cu foarte estică, Orient îndepărtat...

Da, mergem așa... pe mediteraneean, infuzii folclorice, mistice, ezoterice ș.a.m.d. Și va mai fi și fratele meu, Bogdan Ciobanu - percuționist.

Apoi, sâmbătă, avem un duo absolut formidabil, chiar unul dintre puținele duo-uri de pian vioară pe care, cu sinceritate, am putut să-l ascult de la cap la coadă într-un recital de 80 de minute. Anna Țifu, câștigătoare de Concurs Enescu în 2007, și pianistul italian Giuseppe Andaloro, care or să vină cu creme de la creme, toate acadelele repertoriului de pian și vioară - Sonata de Franck, Poemul de Chausson, Ravel - Tzigane și va încheia cu Sarasate - Fantezia după Carmen. Un alt recital care o să fie destul de deliric.

Și încheiem un pic mai sobru decât mă așteptam, dar sunt niște piese atât de delicioase... cu Anastasia Kobeikina la violoncel (și ea, câștigătoare de premiu III la Concursul Enescu), Linus Roth - un violonist toreadoric din Germania, cu spirit de toreador...

... deși cele două par incompatibile!

Par, dar el vine să arate că funcționează.

Iată, stimați melomani, un alt motiv pentru care trebuie să mergeți! Germania cu suflet de toreador e ceva ce n-am mai auzit până acum!

O să auzim pe 2 octombrie... și cu mine, victimă colaterală a acestui eveniment, la pian. Și vom interpreta trio-urile mele preferate. Aici îmi asum vina, că n-am putut să rezist să umplu evenimentul cu piese prea mainstream, să mă asigur că o să vând bilete și să mă asigur că o să dea bine pe afiș. Acolo am vrut să fac un eveniment chiar cu cele mai puternice și cele mai sincere piese scrise vreodată pentru ansamblu de trio. Și avem Trio în re minor de Arenski și Trio-ul în mi minor de Șostakovici. 

Un program foarte frumos! De unde vine numele S#arp? Poate pentru cei care nu cunosc terminologia în limba engleză... mi se pare foarte interesnt titlul pe care l-ai ales.

Inițial, am început cu o revistă. De fapt, și revista teoretic trebuia să se numească Cut the crepe! (Să tăiem clătita), dar, într-adevăr, primeam destul de multe reacții de genul... mai ales dacă nu se și vede scris... în perioada respectivă, fusese invazia aia dubioasă în Capitoliumul din Washington și eu voiam să vin cu o expresie care e, de fapt, în engleza americană. Și cei de la agenție mi-au sugerat ca, totuși, să nu aducem aminte și oamenii să relaționeze cu incidentul din Capitoliu. Am renunțat. Cu greu, că mi-a plăcut. Și după aceea, am venit cu ideea de S#arp, gândindu-mă așa un pic in the bigger picture.. S#arp, în primul rând muzical e diezul în muzică și, de acolo, am plecat să am și S#arp Magazine, S#arp Festival, S#arp Minds, S#arp Scholarship, S#arp Talks... să am un mic brand pe care să-l construiesc în timp, în care să ofer în viitor și o gamă cât mai variată de activități.

Practic, vezi o continuare și a Festivalului S#arp, în ediții viitoare. Înțeleg că acesta reprezintă chiar deschiderea stagiunii camerale a Filarmonicii bucureștene.

Da, de fapt, acest festival se întâmplă mulțumită domnului Cazacu, care a fost extrem de generos și m-a ajutat cu Sala mare a Ateneului. Cu dânsul organizăm această primă ediție, pe care am integrat-o în stagiunea camerală. Și, da, lui îi sunt extrem de recunoscător că mi-a dat frâu liber să las my wild stallions go wild.

Sunt deja motive foarte multe pe care le-am auzit aici, pentru ca sala Ateneului să fie plină cu ocazia fiecăruia dintre aceste recitaluri.

Să sperăm!

Mulțumesc foarte mult, Daniel! Mult succes!

Mulțumesc și eu pentru invitație și vă așteptăm la festival săptămâna viitoare.