Funky Bird, muzica lui Charlie Parker într-o interpretare inedită, joi, 8 iunie, la Sala Radio, cu formaţia condusă de pianistul George Natsis. La concertul care va începe de la ora 19:00 vom putea auzi compoziţii celebre ale lui Charlie Parker, transpuse pe ritmuri de funk. George Natsis, cel care a rearmornizat creaţiile marelui saxofonist, ne dezvăluie mai multe despre programul concertului într-un interviu realizat de Viorel Grecu.

Concertul de joi seara va fi subintitulat Charlie Parker with a Funky Twist. Înțelegem din start că nu vor fi interpretări într-un stil familiar după muzica lui Charlie Parker.

Nu vor fi acele interpretări, pe care în general, fanii jazzului le cunosc, pentru că ele sunt deja clasice. Tocmai de aceea, m-am gândit la un fel de "twist" așa cum am spus. Dar de fapt, titlul proiectului era Funky Bird.

Am încercat să-i găsesc o nouă personalitate lui Charlie Parker, dar asta este foarte greu. Știm foarte bine că Charlie Parker este părintele bebop-ului, așa că, ce are a face bebop-ul și cu funk-ul? Este o distanță destul de mare, însă totuși este un punct comun pe care cred că l-am găsit și anume energia care o degajă muzica lui Charlie Parker, atât în varianta swing, cunoscută, cât și în varianta funk, pe care sper să o apreciați.

Aranjamentele sunt făcute de dumneavoastră. Ați făcut adaptările, de la originalul bebop la twist-ul acela de funk pe care doriți să-l impregnați.

Da, am mers pe o formulă inițial de trei suflători, după care am extins-o la patru. Sigur am rearmonizat temele lui Charlie Parker, le-am gândit poate în altă tempouri, le-am adaptat stilului funk așa cum știm noi că sună muzica funk de la mama ei.

Va fi un nonet, o formulă, și aceasta la rândul ei, cred că deloc familiară cu Charlie Parker, nu cred că a cântat în această formulă. Te duce cu gândul mai degrabă la Miles Davis și Birth of the Cool. Cine sunt muzicienii din acest, nu știu, ce este mai degrabă, un "little big band" sau un "big combo"?

Tocmai asta vroiam să spun și eu, nu prea sunt foarte obișnuit sau familiar cu versiunea aceasta sau cu titulatura aceasta de nonet.

În general folosim titulatura, așa cum v-am spus și dumneavoastră, fie de big band, dar aceea o folosim atunci când este vorba de big band, dar în situația asta putem vorbi de un combo un pic lărgit, pentru că un combo, știm foarte bine că are cinci-șase intrumentiști.

Dar aici vorbim de un combo un pic lărgit, având în vedere că pe lângă cei patru suflători am mai adăugat și un set de instrumente, care nu există în general în piesele lui Charlie Parker și anume, percuția. Dar în varianta funk, percuția este binevenită, ea întărește acel motor extraordinar care conferă energie, chiar și muzicii lui Charlie Parker.

Stagiunea Big Band-ului se apropie de final. Aș vrea să vă întreb, cum s-a văzut din interior, acest sezon cu Big Band-ul Radio? Ce a adus nou, mai ales că știm, avem o nouă dirijoare?

Nu pot să răspund la întrebarea dumneavoastră, fără să apreciez ce s-a văzut din exterior și cred că pentru publicul care a fost prezent în această stagiune și căruia îi mulțumim în mod deosebit pentru prezență, cred că pentru public a însemnat o schimbare, atât ca înfățișare, mă refer la lumini, mă refer la pupitre pentru suflători, cu înscrisul Big Band de România.

Mă refer la un repertoriu nou în general și foarte variat, de la muzică contemporană, până la Duke Ellington, la jazz-ul anilor '40.

Cât despre interior, sigur că și aici au fost niște schimbări. În primul rând, două concerte pe lună, cu repertoriu nou, înseamnă un timp de pregătire scurt și foarte intens. Or, ceea ce a venit nou în această stagiune, în primul rând a fost nivelul de muncă, disciplina, seriozitatea, nu că acestea nu erau, dar nivelul de muncă a crescut. Așa că, rezultatele s-au văzut cred și se vor vedea în continuare.