Gabriel Bebeșelea conduce vineri, 10 octombrie, concertul de deschidere a stagiunii Orchestrei Naționale Radio. Alături de Corul Academic Radio pregătit de dirijorul Ciprian Țuțu și de tânăra pianistă Eva Garet, ansamblul va prezenta un program integral Ravel, omagiind astfel personalitatea artistică a compozitorului de la a cărei naștere se împlinesc anul acesta 150 de ani.

Domnule Gabriel Bebeșelea, reveniți pe scena Sălii Radio alături de Orchestra Națională Radio pentru un concert special ce îl omagiază deopotrivă pe Ravel la 150 de ani de la naștere, precum și Corul Academic Radio la 85 de ani de la înființare. Cum ați descrie identitatea ansamblului menționat astăzi și relația dumneavoastră cu acesta?

Aș începe de la îndelungata mea colaborare cu Orchestra Națională Radio, dar și cu Corul Academic Radio. Chiar de la primul meu concert din 2013 am colaborat cu ambele ansambluri și din primul moment am rezonat extrem de bine atât din punct de vedere muzical, cât și din punct de vedere uman, lucru care m-a făcut să revin la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, cât și împreună cu Corul Academic Radio.

În ceea ce privește corul, este un ansamblu extrem de bine pregătit mai ales din punct de vedere stilistic. Întotdeauna am apreciat flexibilitatea repertorială a acestui ansamblu coral și mai ales faptul că paleta sa coloristică se întinde extrem de mult în așa fel încât să poți să recreezi și să redai cât mai aproape stilistic repertorii extrem de variate.

Ce impresie v-a lăsat colaborarea precedentă cu pianista Eva Garet și care sunt, după părerea dumneavoastră, principalele sale calități?

Este un talent real pe care îl sesizezi încă din primele câteva secunde de muzică. Are un simț aparte al timpului, lucru care m-a impresionat imediat, chiar dacă am aflat ulterior vârsta ei. Iar acest simț al timpului îi dă capacitatea de a crea muzică extrem de bine coagulată, extrem de matură, aș spune, și este un lucru foarte rar întâlnit. Dar cel mai important este că abordează partituri extrem de dificile cu o naturalețe realmente debordantă.

Cum ați descrie universul sonor ravelian și care sunt fațetele personalității artistice ale lui Ravel pe care le întâlnim în lucrările pe care le propuneți vineri, 10 octombrie?

În programul propus pentru deschiderea de stagiune a Orchestrei Naționale Radio, am încercat să acoperim o paletă extrem de largă a stilisticii tipice lui Ravel - de la lucrări cu impact foarte puternic pentru public, cum ar fi celebrul său Bolero, sau lucrări compuse pentru balet, Daphnis și Chloe, alături de Corul Academic Radio.

Concertul în sol pentru pian și orchestră este o pagină foarte specială în repertoriul concertistic, nu doar pianistic, fiind o lucrare plină de colorit și ritmicitate, două fațete tipice ale lui Maurice Ravel.

Programul se încheie cu una dintre cele mai dificile lucrări scrise vreodată, din punctul meu de vedere - La Valse. Este o lucrare care trimite spre Viena secolului al XIX-lea, dar care ne amintește prin colorit de o fațetă extrem de pariziană a Vienei, să-i spun așa. Este o lucrare extrem de dificilă pentru că coagulează tot ceea ce a compus Ravel până în acel moment și ce urma să compună și se revăd toate stilemele sale în această piesă, toate micro rubato-urile, armoniile, culorile, toată paleta orchestrală pe care o utilizează într-un mod extrem de special, făcând ca această lucrare să fie, repet, una dintre cele mai dificile scrise vreodată.