În cadrul Galei Premiilor „Musicrit”, ce a avut loc în data de 14 ianuarie 2023, premiul pentru critică muzicală i-a fost oferit lui Dumitru Avakian, profesor și critic muzical.

Domnule Avakian, cu ce gânduri ați primit distincția oferită de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali.

Evident, este una dintre distincțiile la care țin mult. Am primit de-a lungul deceniilor multe distincții. Dar care este motivul pentru care țin mult, în mod special, la aceasta? În primul rând, este vorba de faptul că mi-a fost oferită de colegii mai tineri, în contextul în care au fost premiați și alți muzicieni importanți. Țin mult la această distincție și încă la una, dat fiind faptul că, totuși, iată, lucrez de 56 de ani în Colegiul de Muzică „George Enescu” din București., cu ani în urmă am primit o distincție, care înțeleg că este o distincție supremă la nivelul profesoratului, și anume premiul „Gheorghe Lazăr”.

Care considerați că este rolul criticii muzicale în contextul cultural actual?

Rolul criticii muzicale, după părerea mea, nu este numai acela de a consemna un eveniment, ci acela de orientare, în egală măsură privind gustul publicului, privind orientarea tinerilor muzicieni, performeri sau compozitori și de deslușire a fenomenului muzical artistic în sine. Trebuie să recunosc că am dobândit o anume pricepere în a observa aspectele de bază ale fenomenului muzical artistic. Nu este vorba numai de spectaculozitatea abordării instrumentale sau vocale, de talentul, de forța, de puterea comunicării. În egală măsură, muzica are o substanțialitate în ceea ce privește spiritualitatea, gândirea care orientează actul muzical artistic și cred că acest lucru, în proporții diferite, în funcție de situațiile diferite, trebuie să se regăsească în abordările noastre scrise, vorbite la radio, la televiziune, în presa scrisă, în convorbirile cu tinerii, cu colegii. În felul acesta putem realiza un climat, zic eu, sănătos, în ceea ce privește contextul vieții noastre muzicale artistice.

Așa cum ați menționat, viața dumneavoastră profesională se împarte între critica muzicală și profesoratul. Cum ați descrie noua generație de artiști și care credeți că este direcția spre care se îndreaptă viața muzicală actuală din perspectiva tinerilor artiști în devenire?

Iată o problemă. Viața muzicală actuală, la nivel profesionist este foarte diversă în acest moment, asta pentru că relațiile dintre cei care propun muzica s-a diversificat foarte mult. Sigur că există niște artiști cu totul speciali. Iată, numai de curând l-am ascultat în concert la Sala Radio, pe minunatul, nici nu știu cum să-i spun, i-aș spune muzician peformer, Andrei Ioniță în egală măsură, minunat violoncelist și un foarte bun pianist. Ce am distins la el, înțelegerea specială a actului muzical artistic și mijloacele comunicării, mijloacele adecvate ale comunicării. Acesta este motivul pentru care înțelegerea muzicii pe care ne-o dăruiește este una marcată de entuziasm, de bucurie. Muzica trebuie să ofere bucurie și capacitatea de a te pune pe gânduri, de a gândi, de a rămâne ulterior, când sunetul a încetat, în contextul muzicii pe care ai ascultat-o. Este foarte important acest lucru, ca fiecare muzică să sădească în noi un lucru.