Chitaristul Dragoș Ilie va susține un recital extraordinar marți, 8 octombrie, în cadrul seriei "Moștenitorii României muzicale", un proiect Radio România Muzical. Despre acest eveniment de la Ateneul Român, dar și despre alte aspecte legate de activitatea sa artistică, aflăm mai multe într-o primă parte a unui dialog purtat cu Ioana Țintea.

Dragoș Ilie, aș dori să începem prin a discuta despre parcursul dumneavoastră muzical. După terminarea liceului, ați ales să plecați în Statele Unite ale Americii pentru a continua studiile. Ne puteți povesti despre cum a fost această experiență și despre impactul pe care l-a avut asupra dezvoltării dumneavoastră ca artist?

Eu căutam încă de pe la sfârșitul liceului să mă dezvolt în continuare. Începusem să particip la festivaluri internaționale, competiții, așa că ideea de a părăsi țara pentru studii a fost ceva aproape natural. Mă cunoșteam cu profesorul din America, Andrew Zohn, care m-a și invitat să aplic la Universitate acolo. Și, iată, m-am îmbarcat într-un avion, am părăsit toată familia, toți prietenii, toți colegii pe care i-am știut în ultimii 18 ani și am plecat în Georgia, în Statele Unite, unde am făcut cei patru ani de licență.

După ce am terminat, am dorit să continui tot în Statele Unite, dar m-am mutat în capitala Texasului, în Austin, unde m-am dus la University of Texas at Austin și am avut șansa, norocul să studiez cu marele pedagog și artist de înregistrări Adam Holzman. Acolo mi-am făcut studiile și de marter și de doctorat și am fost și asistent - m-a plăcut profesorul și mi-a spus "Uite, vii pentru master și o să fii asistentul meu și poți să fii asistent și pe perioada de doctorat."

Pentru mine a fost o experiență cu totul și cu totul deosebită. America e, într-adevăr, tărâmul tuturor posibilităților. Am fost pus în contact, în legătură cu foarte, foarte multe culturi, foarte mulți tineri artiști din toată lumea - China, America de Sud, America Centrală, toate țările din Europa, chiar și Africa. Dimensiunea asta muzicală globală m-a ajutat foarte mult, m-a format cu adevărat. Pe lângă asta, și postul de asistent m-a format din punct de vedere didactic foarte bine.

În decursul celor aproape 10 ani de studii în Statele Unite ale Americii, ce v-a lipsit cel mai mult atunci când vă gândeați la România?

Multe lucruri, bineînțeles. Vorbim despre lucrurile banale chiar, la început. Putem vorbi despre aer, putem vorbi despre climă. De exemplu, unde am studiat în primii 4 ani este o climă foarte umedă, dar atât de umedă, încât ai impresia că nu mai există timp, nu mai există anotimpuri, nu mai există spațiu. Și mi-a lipsit foarte mult iarna, mi-au lipsit cele patru anotimpuri bine definite. Și tradițiile, obiceiurile din jurul fiecărui anotimp, care sunt așa de bine conturate la noi în țară. Asta mi-a lipsit foarte mult. Și, evident, odată cu asta, și cultura, mâncarea, familia și... iată că și muzica. M-a atras muzica românească eu fiind în State. A fost o chestie foarte interesantă. M-am reconectat cu muzica românească fiind acolo.

Și în tot acest timp, ați obținut peste 40 de premii la unele dintre cele mai prestigioase competiții internaționale. Totuși, din toate aceste realizări, există un moment pe care l-ați considerat definitoriu pentru formarea dumneavoastră muzicală?

Competițiile au fost foarte importante, cum ați spus, pentru formarea mea muzicală. Un moment definitoriu... este greu de spus. Au fost, într-adevăr, câteva competiții mai mari pentru care m-am pregătit foarte mult - aș menționa aici competiția din Tokyo, competiția din Changsha, China, și chiar ultima competiție la care am participat, Guitar Foundation of America, GFA, care e considerată cea mai prestigioasă pentru noi, chitariștii. Dar, sincer să vă spun, mai mult decât competiția în sine, ce m-a format foarte mult a fost pregătirea pentru un astfel de eveniment, lunile de dinainte, orele continue de studiu, pregătire mentală, cântat în foarte multe recitaluri și concerte pentru a mă pregăti pentru acestea. De asta spun, mi-e foarte dificil să punctez un singur eveniment, dar ar fi într-adevăr câteva din competițiile mai mari.