Există locuri pe lumea aceasta care par să aibă o voce a lor, locuri care își cheamă oamenii. Satul Măgura, străjuit de crestele Bucegilor și ale munților Piatra Craiului, este un asemenea loc, iar Angela Amecke este unul dintre oamenii care au răspuns acestei chemări a satului, a venit, s-a stabilit aici și are darul să adune o întreagă comunitate de artiști în jurul ei. Angela Amecke, artistă, sufletul Festivalului de artă sacră Măgura, în care, de câțiva ani, muzica, dansul, meșteșugurile nu sunt doar artă, ci devin rugăciune și comuniune. Un eveniment în care oamenii și arta sfințesc locul, iar locul la rândul lor îi înalță pe ei, așa cum Angela spuneai tu acum câțiva ani, când am vorbit prima oară pentru Radio România Muzical, despre prima ediție a festivalului. Spune-ne cum reușește un sat să devină o scenă și cum arta poate crea aceste punți între lumi și între culturi.

Totdeauna a fost scena, acum noi am venit să ascultăm și de aceea, în acest an, motto-ul festivalului este să ne ascultăm poveștile, fără să spunem, povestea mea este mai frumoasă, povestea ta este mai frumoasă, pur și simplu să fim simpli în ascultare și această ascultare, că sunt păsări, că sunt oameni, că e muzică, să ne înalțe. Începând cu ziua de 15 august, când este ziua Sfintei Marii, nu putem decât să-i mulțumim ei că ne adună aici, pe culmea asta, din toate țările, că suntem din foarte multe țări. Sunt născuți în Guatemala, trăind în Spania, născuți în Chile, trăind în Spania, născuți în România, trăind la Berlin, născuți în Franța, trăind în România, deci păsări călătoare, s-au adunat aici ca să cânte la Măgura.

Programul festivalului este un dialog între diverse spiritualități și povestește-ne un pic despre cum ai gândit această interculturalitate și interspiritualitate.

Pornind de la propriul meu pelerinaj în lume, întâlnind credințe, spiritualități diferite, mitologii diferite, ne-am dat seama că ascultându-i pe ceilalți, respectându-le povestea, am ajuns eu în credința mea mai profundă. Hai să ne întâlnim și să ascultăm poveștile și astfel între preoți ortodocși care ne vor cânta. Este o parte dedicată Indiei. În lumea de astăzi, dacă nu ascultăm în această smerenie pe ceilalți, nu ajungem la pace. Și Măgura este pace. Dacă te uiți în jur este atâta frumusețe în această natură, hai să o facem și în sufletul nostru.

Poartă-ne un pic în călătoria pe care ați gândit-o, care ar fi traseul evenimentelor?

Începem la biserica satului, pentru că ea este centrul satului, nu? După aceea vom fi într-o poiană. Drumul, până la locul în care se deschide în acest an festivalul este și el un drum inițiatic, trebuie să coborâm într-o poiană și acolo, în acea poiană, undeva, între copaci, se găsesc un om și un instrument, o pasăre. După ce ascultăm în tăcere, intrăm în clădire, unde este expoziția pentru pictorii Florin Ciubotaru, Marin Gherasim, Onisim Colta, care au pictat și aici, în vârful Măgurei. Ne vom întoarce înapoi sus, unde va avea loc un concert al Teodorei Brody, cu un violoncelist cubanez, care trăiește în Spania, deci tot o pasăre migratoare, și cu un cobzar, să-i spun așa, spaniol. Ei nu s-au întâlnit niciodată. În acest festival, foarte multe momente muzicale se nasc prin întâlnirea artiștilor aici. Tot în această seară de vineri, fiind și Ziua Națională a Indiei, va cânta Radu Nagy la violoncel, cu Bhaskar Das din India la flaut. Sâmbătă sunt multe ateliere, ateliere de pictură, de olărit, de încondeiat ouă, multă, multă muzică din Spania, din România, muzică de operă și finalul, ca în fiecare seară, va fi la coloană, unde vom dansa cu toții o horă. În următoarea zi, duminică, iarăși, ateliere de arhitectură, de olărit, de pictură, și un spectacol mare de gală a multor cântăreți importanți de operă din lume aș spune, Ruxandra Donose, Alexandru Chiriac. Cum am început cu Maria, terminăm cu Ave Maria de Caccini, în care încearcă toți cântăreții de operă și cei străini să cânte împreună.