Interviuri
Înapoi
AUDIO. Festivalul Enescu 2025 - interviu cu dirijorul Cristian Măcelaru

Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional "George Enescu" marchează împlinirea a 70 de ani de la stingerea din viață a emblematicului compozitor român. Dumneavoastră sunteți un ambasador al creației enesciene. Cum este privită astăzi muzica lui Enescu pe plan global?
Mă bucur atât de mult că tot mai des se întâmplă să aduc muzica lui Enescu la orchestre din afara României și muzicienii întotdeauna o primesc cu dragoste și sunt foarte impresionați de calitatea muzicii lui Enescu. Și întotdeauna îmi place discuția care începe imediat după prima repetiție, în care mulți muzicieni vin și discută și spun "Aaa, poate îl putem clasa pe Enescu undeva între un post-Strauss, un post-wagnerian, un compozitor înrădăcinat în tradiție naționalistă, în folclor românesc, dar poate în același timp cu o influență franceză atât de prezentă...." Iar acest lucru este atât de frumos, pentru că Enescu într-adevăr este unic în lume și a fost un compozitor care… e adevărat, ca la toți compozitorii, găsim influențe, găsim lucruri în care el a acceptat influența altor compozitori, dar, în același timp, felul în care el a compus, complexitatea cu care a compus și felul în care ideile se dezvoltă, temele se dezvoltă în ceea ce a scris el - sunt unicate. Pur și simplu, unicate! Iar acest lucru devine tot mai adevărat, devine tot mai acceptat.
Efortul pe care Festivalul Enescu, în primul rând, și eu personal, în al doilea rând, îl facem pentru a pune în lumină și într-o înțelegere și o acceptare globală a geniului George Enescu văd că în sfârșit are fructe. Iar acest lucru îmi aduce atât de multă bucurie, pentru că iubesc muzica lui Enescu, îl iubesc pe Enescu ca artist și îl apreciez foarte mult și mă bucur să pot să continui acest efort prin care muzica sa va fi cunoscută, va fi apreciată și îndrăgită la fel cum o iubesc eu.
Într-un interviu mai vechi spuneați că… "Din punct de vedere social, cred că arta nu are menirea să dea un răspuns, ci are menirea să pună o întrebare." În perspectiva dumneavoastră, ce întrebare ridică cea de-a 27-a ediție a Festivalului Enescu?
Desigur, știu și mi-aduc aminte pentru că spun acest lucru foarte des. Arta are această menire de a ne face să ne întrebăm despre felul în care înțelegem viața, despre felul în care îi înțelegem pe cei de lângă noi. Întotdeauna, nu știu dacă vi s-a întâmplat și dumneavoastră, dar când mă duc la un concert și ascult un concert extraordinar, nu pot să nu mă gândesc la cei care sunt lângă mine, cei care sunt în fața mea, cei care sunt în spate și să mă simt în același timp atât de aproape de sentimentele pe care compozitorul le avea când scria această partitură. Iar acest lucru îmi pune un semn de întrebare. Oare ce am făcut eu pentru a contribui, pentru a crea în această lume în care cu toții suntem, de a recrea o frumusețe care există, care este atât de necesară? Muzica ne poate ajuta să punem această întrebare. Este și o întrebare socială, zic eu, chiar și politică.
Ideea e că suntem în secolul XXI și încă nu găsim o modalitate în care să ne înțelegem cu toții, unii pe ceilalți, și să trăim în pace și să creăm o civilizație și o lume în care copiii noștri să se simtă bine, să se simtă în siguranță, să fie bucuroși, să aibă acces la frumusețe, la arte, la o viață mai bună… Ar trebui să existe un răspuns la aceste întrebări, iar arta este cea care dă întrebarea. Pentru că, în momentul în care noi apreciem și primim darul artei și darul muzicii trebuie să ne punem și întrebarea "Oare cum facem și ce putem face pentru a oferi acest dar întregii planete?". Pentru că prin felul în care muzica ne unește, ne adună împreună, putem să creăm noi acea unitate care poate să ducă într-adevăr la pace. Cred în acest lucru cu toată inima, nu este un lucru naiv, iar modul în care noi, lipsiți de aceste frumuseți, ne reducem la calitățile cele mai mici pe care le avem ca oameni pentru a continua războaie, a continua ura, a continua aceste lucruri... ar trebui să lăsăm arta să ne ridice la calitățile cele mai înalte pe care noi ca oameni le avem.
Pentru mine, întrebările pe care arta continuă să le pună sunt întrebări care țin de felul în care noi îi înțelegem pe cei de lângă noi, de felul în care îi înțelegem mai profund pe compozitorii care au scris această muzică extraordinară și care sunt exact oameni ca noi. Iar în momentul în care facem acest efort de a înțelege un alt om, mai profund - este primul pas pe care îl putem face către o lume mai pașnică și mai frumoasă.