Vorbim despre această situație cu directorul Școlii Iosif Sava din București, Cristian Dobre: "Noi suntem o bază de selecție serioasă pentru liceele vocaționale de artă, având o cerere mai mare decât ofertă la testele de aptitudini (n.r. necesare pentru cei care doresc să studieze muzica sau artele plastice).

Cu ce vă deosebiți de un liceu vocațional?

Liceul vocațional are învățământ integrat. Noi suntem școală vocațională, la noi se fac numai muzică și arte plastice.

Avem foști absolvenți ai școlii gimnaziale de arte. Sunt doctori, ingineri, unii lucrează chiar în străinătate, în America, în Japonia. Școlile gimnaziale de artă reprezintă o bază de cultură pentru toți. Vom fi comasați cu o școală cu învățământ de masă, cu o școală de cultură generală.

Care este pentru dumneavoastră cea mai bună soluție?

Eu am identificat două. Soluția cea mai simplă și normală ar fi introducerea școlilor cu program suplimentar de artă alături de liceele vocaționale, iar a doua soluție salvatoare a acestui tip de învățământ ar fi comasarea cu o școală de artă de aceeași curriculă, specific și formă de învățământ, cum ar fi Școala Gimnazială de Arte nr. 3, care se situează în același sector, sectorul 1.

***************************

Cu precizări suplimentare, Ani Marie Paladi de la Școala de arte "Iosif Sava", profesor cu numeroase distincții profesionale și timp de 14 ani în trecut, director al școlii Iosif Sava: "Situația cu comasarea școlilor după părerea mea, este o soluție proastă.

În primul rând, și cel mai important lucru, este că se vor pierde identitatea și specificul școlii.

În al doilea rând știm cu toții că într-o școală generală, accentul întotdeauna este pus pe materiile didactice tradiționale - științe, matematică, literatură - și, cu siguranță, aceasta va duce la reducerea importanței disciplinelor artistice în cadrul curriculum-ului.

În al treilea rând, aș spune că obiectivele și metodele de predare sunt total diferite ale celor două școli și, bineînțeles, că inevitabil, după părerea mea vor apărea conflicte. Aceste conflicte pot duce la dificultăți în curriculum și nu se va poatea face un învățământ coerent și specific.

Apoi, după părerea mea vom pierde un lucru foarte important în desfășurarea activităților de specialitate: acela al resurselor și al infrastructurii. Noi avem nevoie de resurse materiale pentru a menține ceea ce avem la acest moment funcțional în școală, o bază materială extraordinară cu instrumente de o valoarea deosebită; tocmai am achiziționat un pian Steinway și un pian Yamaha, un mobilier adecvat, cel de studiu, sală de concert, iar prin această comasare ele pot fi cu timpul pierdute, bineînțeles, neîntreținute și tot ce decurge din acest lucru.

În ultimul rând, comasarea va aduce schimbări care influența pe elevii care vin să învețe muzica. Ei își vor pierde întâi motivația. Nu vor mai veni la o școală de artă, vor veni la o școală de cultură generală.

Cred că singura soluție normală și naturală ar fi introducerea noastră, a învățământului suplimentar artistic în acele excepții care au fost puse în legea 198/2023 la capitolul învățământ vocațional. Acolo lipsește doar un / (slash) care spune de ce sunt vocaționale, de artă și / școli de artă, deci, ar fi cel mai simplu lucru care ar putea rezolva situația noastră. Asta cred că ne-ar salva de această comasare, însă, după părerea mea, este prea târziu. Sunt niște măsuri care trebuiesc adoptate repede și noi la 1 septembrie începem anul școlar, noi profesorii, trebuie să știm pe ce discipline, unde vom merge, ce norme vom avea, unde vom aștepta copiii, adică este ceva foarte important.

Ne-am mai gândit la soluția comasării între noi ca școli de arte. Toată lumea știe că în București sunt cinci școli de arte, sunt două în sectorul 2, două în sectorul 1 și din păcate, doar una singură în sectorul 3, ar fi fost o soluție comasarea noastră. Decidenții noștri, Inspectoratul Școlar, în speță, Ministerul Educației, spun că într-un viitor se va purcede la o decomasare și atunci ar fi mai ușor să comasezi o școală de cultură generală, de o școală de artă decât două școli de artă între ele."

***********************************

Punctul de vedere al Inspectoratului Școlar al Municipiului București asupra situației școlilor de arte gimnaziale, a fost precizat de purtătorul de cuvânt al instituției, Camelia Lepădat: "Inspectoratul Școlar al Municipiului București aplică Procedura privind reorganizarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și constituirea formațiunilor de studiu, aprobată prin Ordinul ministrului educației nr. 5197/06.08.2025, pentru anul școlar 2025-2026."

********************************

Școlile gimnaziale vocaționale de arte oferă un serviciu unic pentru comunitate, fiind singurele unități de învățământ publice unde se poate studia un instrument sau arta plastică, suplimentar față de cursurile de cultură generală din învățământul de stat, cu scopul de a furniza o educație culturală esențială pentru viitorii profesioniști ai României, indiferent de cariera aleasă la maturitate.

Fără a ști că vor deveni muzicieni profesioniști de înalt calibru internațional au început studiul muzicii și pianistul Florian Mitrea, astăzi profesor la Academia Regală de Muzică din Londra, și violoncelistul Andrei Ioniță, singurul român laureat cu medalia de aur la una dintre cele mai prestigioase competiții internaționale, Ceaikovski de la Moscova, și cu o impresionantă carieră mondială.

Florian Mitrea: "Fără Școala de muzică nr. 1, cum se numea pe vremea mea, acum Școala Gimnazială de Arte "Iosif Sava", nu aș fi ajuns ce sunt astăzi, nu aș fi descoperit iubirea de pian, de muzică. Provin dintr-un mediu familial în care nu s-ar fi plătit pentru ore particulare de pian, ore de teorie muzicală, nu aș fi fost dat la liceul de muzică de la clasa 1, pe motiv că nimeni din familie nu făcuse muzică și la vârsta aceea se considera că trebuie să fac matematică și istorie și limbi străine mult mai mult decât să fac arte.

Școala de muzică a fost șansa prin care am descoperit cine sunt cu adevărat și ce vreau să fiu. Am fost elev acolo nouă ani de zile și am beneficiat de o pregătire la cel mai înalt nivel.

Aceste școli oferă un serviciu comunității cu extrem de mare discreție, nu s-a făcut niciodată tam-tam de rezultatele acestor școli, dar oferă acest serviciu în comunitate. De ce? Este vorba despre nevoia aceasta umană de expresie artistică pe care toți copiii o au. Suntem într-o epidemie de sănătate mintală agravată și în momentul de față avem din ce în ce mai mult nevoie de niște supape de expresie în care copiii și adolescenții să-și poată exprima emoțiile într-un mod constructiv. Exprimarea artistică, fie că e din muzică, desen, teatru, este o formă, pur și simplu, naturală și sănătoasă de a-și manifesta niște trăiri interioare, de a se înțelege pe sine însuși, de a se integra într-o comunitate. Arta previne rezultatele nocive.

Dacă oferim tinerilor un canal de exprimare a emoțiilor, asta poate să dilueze o frustrare sau o tensiune care se acumulează. Suntem în epoca canalelor social media prin care tinerii trebuie să arate într-un fel, să fie cool, să spună lucruri deștepte și istețe ca să atragă like-uri și followeri. În artă nu există treaba asta. Ei pot să-și dezvolte o imaginație și o gândire critică fantastică și muzica ajunge acolo unde cuvintele nu pot. Poți să duci un copil la terapie și să-i vorbești printr-un limbaj obișnuit, dar ce găsește el prin muzică, glasul pe care și-l găsește în muzică, este un limbaj universal care permite exprimarea tuturor emoțiilor, între cele mai complexe și adesea contradictorii, că toți am fost la vârsta pubertății, la vârsta adolescenței, când nu înțelegi foarte mult ce se întâmplă cu tine. Dacă ai acest outlet de exprimare, o supapă de exprimare, îți poți dezvolta o conexiune, în primul rând cu tine însuți, în al doilea rând cu cei din jur. Ca să nu mai vorbim de empatie, în momentul când reușești să înțelegi cum se poate spune o poveste prin muzică, perspectiva și imaginația se dezvoltă fantastic, mult față de ce se poate face prin cuvinte. Ca să nu mai vorbim de disciplină, beneficiile neuronale care se petrec la nivelul cortexului în momentul când asculți muzică clasică, astea sunt deja studii care s-au dovedit științific."

*************************************

Andrei Ioniță: "Doresc în primul rând să le mulțumesc tuturor pentru susținerea acordată inițiativei de a salva viitorul educației muzicale românești. Așa cum am amintit și în cadrul postărilor de pe rețelele de socializare, sunt extrem de recunoscător pentru faptul că în perioada copilăriei m-am putut bucura de acces gratuit la educație muzicală de cel mai înalt nivel în cadrul școlilor de muzică din București. A studia un instrument muzical aduce cu sine o întreagă pletoră de lecții de viață indiferent de traiectoria pe care elevul o va urma după încheierea studiilor. Copilul este învățat să respecte disciplina, este nevoit să folosească atenția distributivă și să combine concepte cognitive și cu trăsături afective, să descopere repertoriul muzicii clasice și, de ce nu, să devină artist în scenă sau meloman cu care să ne întâlnim în sala de concert. Cu toate că în acest moment nu se discută despre desființarea școlilor de muzică din România, decizia de comasare poate reprezenta un pericol deghizat și o bombă cu efect întârziat având în vedere faptul că se poate crea un precedent și în cazul altor instituții de educație muzicală. Sper ca autoritățile să găsească soluția potrivită pentru a păstra integritatea învățământului muzical și să susțină în continuare tinerele talente și profesorii lor dedicați, deopotrivă."

********************************* 

Alți profesioniști despre rolul pe care studiul muzicii culte la o școală gimnazială de arte l-a avut în devenirea lor profesională și personală.

Cipriana Anghel Stan, matematician, asistent universitar la Universitatea din Göttingen, Germania, absolventă a Școlii Iosif Sava din București: "În primul rând mi-a dezvoltat o dragoste pentru frumos. Este foarte important pentru mine ca în momentele de bucurie maximă să știu să apelez la muzica potrivită ca să-mi exacerbez această stare, iar în momentele mele de tristețe să știu la ce muzică să apelez ca să-mi trăiesc suferința și să trec peste.

În al doilea rând, eu am fost un copil emotiv și încă sunt o persoană introvertită. M-a ajutat foarte mult faptul că m-am expus în mod constant în public la festivaluri și concursuri și examene evident, asta mă ajută chiar și în munca mea de zi cu zi, pentru că deseori particip la conferințe sau la seminarii internaționale și trebuie să știi să te stăpânești și să-ți prezinți munca cum trebuie. Un alt lucru care m-a ajutat este disciplina. Am învățat că pentru a avea rezultate trebuie să apar în mod constant, fie că plouă, fie că ninge, fie că vreau sau nu, trebuie să apar la ora de pian, în cazul acela, și cu muncă și cu disciplină ajungi la rezultate frumoase și în mod evident m-a ajutat să îmi îmbunătățesc memoria vizuală și auditivă."

Medicul Mihai Dragomir, absolvent și al Școlii Iosif Sava din București: "Chiar dacă în cariera profesională nu am urmărit muzica mai departe - am urmat liceul Tudor Vianu și după aceea Universitatea de medicină Carol Davila -, am rămas totuși atașat profund de muzică și cu o înțelegere mult mai adâncă a ceea ce înseamnă muzica și ce înseamnă arta în general, într-atât, încât și acum sunt membru a două orchestre de amatori: Orchestra inginerilor și Orchestra medicilor dr. Ermil Nichifor. Cânt la vioară.

Cred că muzica cultă este una dintre cele mai frumoase arte. Aș recomanda-o tuturor să o studieze, orice instrument, mai ales instrumentele clasice, poate cele mai accesibile, pianul, instrumentele cu coarde, pentru că îți oferă o mai amplă înțelegere a ce înseamnă muzica și suntem până la urmă înconjurați de muzică, nu există zi, nu există clipă în care să nu avem muzică în jurul nostru."

Daniel Biru, ofițer senior, piețe de capital, într-o corporație bancară internațională: "Muzica și economia par a fi diametral opuse, dar în realitate există anumite paralele destul de importante între cele două. Cele mai importante au fost faptul că disciplina și perseverența mi-au fost până la urmă mai ușor dezvoltate în urma faptului că am studiat un instrument muzical.

Un scurt istoric, eu am făcut Școala de Muzică și Arte Plastice "Constantin Brăiloiu" din Târgu-Jiu, după care am ajuns la pian principal, la Facultatea de Muzică din Timișoara, unde am studiat trei ani de zile. Practic, de la vârsta de 7 ani până la vârsta de 21 de ani am studiat pianul la modul aprofundat. Nu am renunțat la muzică, doar că nu am ajuns să fac o profesie din asta, a rămas cumva la nivel personal.

Până la urmă, foarte multe avantaje pe care le obții în urma studierii unui instrument rămân cu tine fără să fie neapărat nevoie să faci o profesie din asta. Mă refer aici la anumite avantaje, cum ar fi întărirea empatiei, dezvoltarea inteligenței emoționale care este dovedită în urma studierii muzicii în general, nu doar prin studierea aprofundată al unui instrument muzical, dar, mai important pentru mine, lucrând într-o corporație unde nivelul de stres poate să fie destul de ridicat, până la urmă, la final de zi, în momentul în care mă pun la pian, sau la orice alt instrument până la urmă, nu este vorba doar de pian, reduce nivelul de stres și al anxietății, ceea ce este destul de important pe termen lung, deoarece sprijină sănătatea mentală.

Este foarte importantă această dezvoltare a inteligenței emoționale pe care am menționat-o mai devreme. Da, este important să studiezi un instrument muzical de la o vârstă cât mai fragedă, pentru că ajută să îți îmbunătățești memoria, îți stimulează anumite abilități motrice, concordanța între ochi, urechi, mâini, dar pentru comunitate este foarte important să devenim niște persoane cât mai empatice și să ne dezvoltăm inteligența emoțională. La final de zi, cu toții ne dorim să avem, nu știu, bani și putere și credem că poate ne ajută să devenim niște persoane mai fericite prin acest aspect, dar este dovedit că fericirea cu adevărat ține de relațiile sociale pe care noi le avem, iar studierea muzicii, în general, reușește să ne aducă mai aproape unii de alții, să întărească aceste relații sociale care sunt atât de importante pentru fericirea fiecăruia dintre noi."

************************************

L-am întrebat pe George Butunoiu, un recrutor cu o importantă experiență în piața muncii din România, despre importanța studiului muzicii în copilărie, indiferent de profesia ulterioară. Și ce abilități intelectuale sau de alt fel a văzut ca aduce suplimentar studiul muzicii culte.

George Butunoiu: Dacă este să dau un răspuns la o astfel de întrebare din poziția mea dublă, de recrutor vechi, dar și de fondator al unei asociații culturale cu activitate destul de bogată în domeniul muzicii clasice, o fac din două perspective: pe de o parte răspund celor care spun că muzicienii, și artiștii, în general, sunt rupți de realitate, trăiesc în altă lume, deci sunt de evitat în business, și alții, care mă întreabă în ce domenii ar putea folosi calitățile și deprinderile comportamentale și de personalitate, în general, pe care le capătă în atâția ani de studiu.

La prima întrebare, răspunsul meu e clar și fără echivoc: cei cu studii muzicale pot fi angajați, chiar de la absolvire (inclusiv conservator, dacă merg până acolo) pe orice post care nu cere certificare obligatorie pe domeniul/ meseria respectivă. Adică pot fi luați în calcul pentru vreo 80% dintre joburile disponibile pe piață. Și se înscriu în profilul general statistic, cu avantaje și dezavantaje fașă de alții, dar tot cam pe mediană ajung. Știu mulți manageri care au astfel de angajați, și îmi confirmă fără rezerve afirmațiile.

Ca să răspund celei de-a doua întrebări, să fac mai întâi un scurt "inventar" al calităților pe care le poate dezvolta muzica atunci când este cultivată foarte de timpuriu: da, studiul muzicii în copilărie este important chiar și atunci când copilul nu va urma o carieră muzicală, pentru că aduce beneficii care depășesc sfera artistică. Exersarea constantă a unui instrument dezvoltă memoria și atenția, antrenează gândirea logică și abstractă și încurajează organizarea și planificarea riguroasă a activităților. Sigur, nu toți ajung la asta, dar e factor favorizant. Pe plan emoțional și social, cultivă disciplina și perseverența, învață copilul să își gestioneze emoțiile, mai ales în fața publicului, și îl formează pentru munca în echipă, în contextul ansamblurilor, orchestrelor sau corurilor.

Așadar, când vezi un astfel de profil, gândul te duce prima dată către zona de client service și vânzări, către joburile în care interacțiunea umană directă este, adesea, decisivă. Sau, de ce nu, către joburi în care un simț critic supradimensionat aduce mai multe avantaje decât dezavantaje. Și lista ar putea continua...

Și aș mai preciza și că eu însumi am avut angajați cu pregătire muzicală (chiar cu Conservatorul), și au fost foarte buni, apreciați de toți cei cu care intra în contact."

Până la data de 25 august, urmează ca inspectoratele școlare să primească ordinele prin care se aprobă reorganizarea unităților de învățământ din întreaga rețea școlară.