Aniversare: Serghei Rahmaninov - 150 - Radio România Muzical

Evenimentele săptămânii Înapoi

Aniversare: Serghei Rahmaninov - 150

Publicat: joi, 30 Martie 2023 , ora 16.52

"Muzica este suficientă pentru o viață, dar o viață nu este suficientă pentru muzică."

- Serghei Rahmaninov (1873-1943)

Muzica lui Serghei Rahmaninov se află printre opusurile preferate în programele instituțiilor muzicale de pretutindeni. Astăzi, la 150 de la nașterea sa, 1 aprilie 1873, găsim un prilej să ne amintim despre unul dintre cei mai influenți și cunoscuți pianiști și compozitori romantici.

Rahmaninov astăzi

Pentru unii, compozitorul rus este doar o frecventă asociere cu muzica lui Paganini și un pianist impresionant, dar trebuie să reținem că nu a fost doar atât. Într-adevăr, când melomanii de astăzi se gândesc la Beethoven aud acordurile Simfoniei a V-a, la fel și Rahmaninov este asociat cu celebra sa Rapsodie pe o temă de Paganini. Pentru muzica clasică, Rahmaninov a rămas și va rămâne un reprezentant de seamă al școlii de compoziție rusești și unul dintre cei mai rafinați pianiști ai generației sale. Compozitorul rus a tratat pianul într-un mod unic și a construit o muzică care numai pe o claviatură ar putea suna atât de bine. Printre cele mai cunoscute opusuri ale sale pentru acest instrument se numără Concertul pentru pian și orchestră nr.2 și Preludiul în do diez minor. Dacă veți spune că nu cunoașteți aceste titluri, vă îndemnăm să ascultați doar câteva secunde și veți știi după primele acorduri că este muzica lui Serghei Rahmaninov.

Rare sunt cazurile când putem asculta lucrările unui compozitor în versiunea sa, iar astăzi Rahmaninov rămâne un interpret renumit al propriilor lucrări. A fost unul dintre cei mai mari pianiști moderni, deseori comparat cu Franz Liszt. Se spune că putea cuprinde 12 clape pe claviatura unui pian cu fiecare dintre mâini. Cele mai bune interpretări ale lui Rahmaninov luminează interconexiunea limbajului său și ne bucurăm astăzi ascultându-l cântându-și o parte dintre compoziții, grație înregistrărilor pe care acesta le-a realizat în timpul vieții.

În ceea ce privește talentul muzical brut, Rahmaninov a fost unul dintre virtuozii supremi ai pianului din generația sa, afișând o personalitate pe care colegul său Josef Hofmann a numit-o de "oțel și aur" și care, rafinându-se în timp, a ajuns să cucerească fiecare scenă. Despre interpretările sale, celebrul pianist Arthur Rubinstein a rezumat: "Eram mereu sub vraja sunetului său magnific și incomparabil, care făcea să dispară neliniștea pe care mi-o provocau degetele sale mișcându-se prea repede și rubato-urile sale exagerate. Avea întotdeauna un farmec irezistibil, nu foarte diferit de cel al lui Kreisler."

Cine nu îi cunoaște muzica?

În ciuda numeroaselor laude aduse compozițiilor sale, Rahmaninov s-a confruntat cu greutăți considerabile în timpul vieții. Pe lângă exilul din timpul revoluției bolșevice, acesta a suferit de depresie și a fost predispus la blocajul scriitorului, ceea ce i-a îngreunat adesea finalizarea lucrărilor. Contrar acestor momente, moștenirea muzicală a compozitorului rus dăinuie puternic. Lucrările sale sunt interpretate în mod regulat în întreaga lume și rămân unele dintre cele mai îndrăgite opusuri de către interpreți, dirijori și melomani. Chiar dacă Rahmaninov și-a concentrat atenția pe creația pentru pian, lucrări de o frumusețe uimitoare și exigente din punct de vedere tehnic (amintim aici Studiile Tablou, Preludiile, Piesele Fantezii și cele patru Concerte pentru pian și orchestră) acesta a scris și muzică vocală, de cameră și orchestrală.

Concertul nr.2 pentru pian și orchestră este astăzi cel mai cântat opus al său și citat ca fiind unul dintre cele mai frumoase concerte pentru pian scrise vreodată. A fost parte din coloana sonoră a filmului Brief Encounter, iar ulterior, preluat și de radiourile FM, urmând o ascensiune uluitoare în fruntea topurilor din America acelor vremuri. Astăzi, acest Concert rămâne o piatră de încercare pentru pianiști și un titlu frecvent regăsit pe afișele instituțiilor muzicale de pretutindeni.

"Nu știu dacă am reușit să reconciliez eternul conflict dintre activitatea mea artistică și conștiința mea artistică. Nu am reușit niciodată să mă decid care este adevărata mea vocație: compozitor, pianist sau dirijor. Sunt momente în care mă gândesc că ar trebui să fiu doar compozitor, iar alteori cred că sunt doar pianist. Conform unui vechi proverb rusesc: <<alergând după trei iepuri>>. Pot să spun că am prins unul dintre ei ...?" sunt cuvintele lui Rahmaninov despre el însuși.

Omul din spatele scenei

Legendarul pianist-compozitor, care emigrând din Rusia în 1917, a fost nevoit să își reînceapă viața profesională la vârsta de aproape 45 de ani, a lăsat condeiul în favoarea susținerii de concerte pentru a putea cumpăra o casă pentru familia sa. În diverse surse figurează cum acesta ajunsese să susțină peste 70 de concerte în numai câteva luni. Dar călătoria muzicală anevoioasă a lui Rahmaninov a început încă de când era foarte mic. Născut în 1873 la Semionov, în Rusia, Rahmaninov a arătat o înclinație pentru muzică de la o vârstă fragedă. Familia aflată într-o situație delicată și-a permis totuși să angajeze un meditator care să-i ofere lecții de pian. Talentul său a ieșit rapid în evidență, urmând ca la vârsta de 13 ani să compună prima sa lucrare, iar în cele din urmă, să studieze pianul la Conservatorul din Moscova, unde și-a format stilul său unic, combinând strălucirea tehnică a predecesorilor săi ruși cu o sensibilitate romantică și luxuriantă. Când a părăsit Rusia în 1917 și a ajuns în America, a devenit foarte solicitat. Susținerea de concerte i-a acaparat viața, compoziția fiind rezervată lunilor de vară - "Iarna sunt pianist, iar vara - compozitor", spunea el.

Rahmaninov la vârsta de 10 ani în Saint-Petersburg, Rusia

A fost des criticat pentru atitudinea sa rece și distantă. În afara scenei Rahmaninov era melancolic, introvertit, nu-și afișa niciodată emoțiile în public, evita interviurile și reuniunile mondene. Avea o atitudine binevoitoare și o credință religioasă foarte profundă și personală, pe care a exprimat-o prin setul său de Vecernii corale fără acompaniament, pline de armonii bogate și rafinate. Cu toate că nu a avut parte de o familie unită în copilărie, părinții săi separându-se când el era foarte mic, Rahmaninov a fost un familist model care şi-a iubit soţia, cele două fiice şi nepoţii și înconjurat de dragostea acestora, uita de înclinaţia sa firească pentru melancolie și ieșeau la lumină cele mai alese calități ale lui Rahmaninov-omul: sensibil, iubitor și amabil, dotat cu un admirabil simț al umorului și cu un râs molipsitor, inconfundabil. Îi plăceau lucrurile de calitate, se îmbrăca la cei mai buni croitori, conducea cele mai bune maşini şi, desigur, cânta pe cele mai bune piane pe care firma Steinway i le punea la dispoziție oriunde avea turnee.


Rahmaninov cântând nepoatei sale Sophie, în 1927	Rahmaninov şi cele două fiice ale sale, Tatiana şi Irina

Ultimele acorduri de viață

Și-a petrecut ultimii ani înregistrând simfoniile sale la Academia de Muzică din Philadelphia. A trăit o viață în căutarea excelenței muzicale și s-a stins cu câteva zile înainte de a împlini 70 de ani. "Un lider al lumii muzicale - pianistul, compozitorul și dirijorul Serghei Rahmaninov s-a stins din viață în California", așa sunau titlurile ziarelor americane, în frunte cu New York Times, acum 80 de ani, când anunțau nefericitul eveniment din 28 martie 1943 - trecerea în eternitate a marelui Serghei Rahmaninov (1 aprilie 1873 - 28 martie 1943).

Rahmaninov a părăsit această lume la locuința sa din Beverly Hills din cauza unor complicații de sănătate, care l-au determinat de două ori să își anuleze recitalurile din luna martie 1943. Totul a avut loc la scurt timp după ce acesta împreună cu soția sa, Natalia Satina, au primit cetățenia americană și astfel, Rahmaninov, născut în Rusia țaristă și exilat în timpul Revoluției rusești, moare cetățean al Statelor Unite.

Cu toate că ziua 1 aprilie a fost confirmată drept data sa oficială de naștere de către Name Authority File, aflat la Biblioteca Congresului din Washington D.C., acest aspect a rămas unul controversat. Unele surse și fapte susțin că Rahmaninov și-a sărbătorit ziua de naștere pe 2 aprilie. În cererea de solicitare a cetățeniei americane semnată de Rahmaninov însuși figurează, de asemenea, data de 2 aprilie ca dată de naștere, care a fost marcată și pe piatra sa funerară de la cimitirul Kensico din New York.