Seria Mari orchestre ale lumii
15 septembrie si 16 septembrie, ora 19.30, Sala Mare a Palatului


Maestre Vladimir Ashkenazy, când ati început sa dirijati, în urma cu 30 de ani, a fost un gest premeditat sau o pura întâmplare?

Când eram copil, eram mai interesat de orchestra decât de pian. Când am avut sansa de a dirija, nu am facut-o conform unui plan dinainte stabilit, ci doar pentru propria mea bucurie. Însa am avut succes si am început sa dirijez orchestre minunate, câteva dintre ele absolut extraordinare. Nu am planuit nimic, pur si simplu s-a întâmplat.


Ca solist, ati colaborat cu dirijori foarte importanti. De la care dintre ei ati avut ceva special de învatat? Stiu ca îi apreciati în mod special pe Zubin Mehta si pe André Previn.

Când lucrezi cu mari dirijori, nu înseamna ca vei fi capabil sa folosesti ceea ce vezi la ei în întâlnirile tale cu orchestra. Trebuie sa îti gasesti propria expresie si modul de a te face înteles. Faptul de a colabora cu mari dirijori nu te ajuta. Practic, nici nu te poti uita la ei, pentru ca trebuie sa cânti la pian. Asadar, nu îti este de mare ajutor. Trebuie sa îti gasesti propriul drum. Eu nu am avut niciodata un profesor de dirijat, care sa îmi spuna ce sa fac. A trebuit sa descopar totul singur.


În contextul politic binecunoscut din cea de-a doua jumatate a secolului trecut, ati parasit Rusia, dar dupa 1989 v-ati întors în tara natala, în vizita, iar din punct de vedere muzical am putea spune ca nu ati plecat niciodata pentru ca ati continuat sa promovati valorile muzicale ale Rusiei. Cum priviti aceste întoarceri? Cu nostalgie, cu recunostinta pentru perioada formarii dumneavoastra, cu parere de rau?

M-am întors în Rusia pentru ca este tara mea. Acolo m-am nascut, am mers la scoala, la Conservator si atunci când am avut ocazia sa ma întorc, nu am ratat-o. Am înca prieteni în Rusia. Datorez foarte mult tarii mele în privinta educatiei muzicale, devotamentului extraordinar al unor muzicieni care m-au ajutat sa devin un bun muzician la rândul meu. Am fructificat orice sansa de a ma întoarce, de a cânta împreuna cu orchestrele locale. Simt ca trebuie sa ma întorc ori de câte ori este posibil dintr-un punct de vedere absolut uman. Înainte de toate, bineînteles ca tara s-a schimbat mult, într-un mod foarte dramatic. Reconstructia societatii mai are de parcurs un drum lung, pentru ca trecerea de la comunism la o noua orânduire se petrece pe parcursul mai multor generatii. Nu trebuie sa ne asteptam la schimbari rapide, dar ceea ce s-a facut pâna acum reprezinta niste realizari extraordinare si sper ca Rusia va continua acest drum evolutiv si vom vedea ce se va întâmpla în continuare. Eu ma bucur ca ma pot întoarce si ca pot sa dau tarii macar putin din ceea ce ea mi-a dat mie. Profesorii de la Conservator au fost atât de buni încât as vrea sa-i rasplatesc pentru ceea ce m-au învatat.


Am înteles ca l-ati întâlnit de trei ori pe Dmitri Sostakovici. Ce impresie v-a lasat marele muzician? Cum era Sostakovici?

Sostakovici a fost o persoana extrem de oprimata de regim, dupa cum se stie. De câte ori l-am întâlnit mi s-a parut îngrozitor de speriat, dar era un om foarte cald si extraordinar de talentat. Un geniu. Întâlnirile mele cu el au fost foarte scurte. Nu pot spune ca au fost substantiale. I-am cântat o data Trio-ul, împreuna cu prieteni de-ai mei, când eram student la Conservator. A fost foarte amabil, foarte dragut, foarte prietenos, dar nu ne-a spus prea multe. Si a doua oara când l-am întâlnit a fost din nou foarte tacut. Era deosebit de timid, dar simteai ca în spatele acestei masti, avea foarte multe de oferit. Ma bucur ca l-am putut întâlni, ca i-am strâns mâna si am putut fi în preajma lui.


Credeti ca cea de-a 8-a Simfonie a lui Sostakovici poate fi înteleasa în acele tari care nu au avut de suferit de pe urma sistemului comunist?

Muzica are propriul sau efect asupra publicului. Nu este nevoie sa cunosti toate detaliile. Daca asculti muzica, chiar si daca nu stii ce au însemnat Uniunea Sovietica si autoritatile comuniste, oprimarea, tot vei simti drama incredibila, tragedia, dinamismul Simfoniei. Si asta este important. Daca stii si istoria lucrarii, cu atât mai bine, dar ceea ce simti este substanta muzicii. Simti ca este ceva oribil, opresiv. Nu stii exact despre ce este vorba, daca nu ai trait în Uniunea Sovietica, dar nu conteaza. Conteaza doar ceea ce muzica îti da, ce simti. Asta este important. Si apoi când afli conditiile în care Simfonia a fost compusa poti spune: da, am simtit tot timpul, nu stiam faptele, dar am înteles ceea ce vrea muzica sa transmita!


Simfonia a 8-a ar putea fi interpretata si altfel decât ca o Simfonie de razboi?

Sensul muzicii nu este un o treaba simpla. Nu poti aplica o semnificatie concreta fiecarei fraze si fiecarei expresii, dar exista câteva efecte sigure pe care muzica le are asupra publicului si fara a intra în foarte multe detalii, pot spune cu maxima siguranta ca daca asculti Appassionata de Beethoven, o simfonie de Sibelius sau Simfonia nr.8 de Sostakovici, poate ca nu ai un tablou concret asupra semnificatiei muzicii, dar ai o imagine clara asupra a ceea ce compozitorul a încercat sa îti transmita, impactul emotional. Asta daca esti suficient de deschis si ai capacitatea intelectuala pentru a primi semnalul. Daca raspunsul este pozitiv, înseamna ca nivelul tau spiritual este foarte înalt si cu siguranta vei receptiona mesajul. Poate ca nu întelegi ceva concret, dar vei întelege si vei simti emotional si intelectual. Si asta este important. Muzica nu înseamna A,B,C sau 1, 2, 3... Dar îti da elemente concrete asupra a ceea ce vrea sa transmita. Si reuseste sa te convinga, pentru ca este vorba despre un mare compozitor.


În acelasi concert cu Simfonia nr.8 de Sostakovici, veti dirija si Concertul pentru pian de Robert Schumann. Ce sentimente va leaga muzica acestui compozitor romantic?

Îl iubesc pe Schumann. Este un compozitor fantastic, în special în primele sale lucrari pentru pian si în lieduri. Este absolut fabulos.


Care este tipul de relatie pe care va place sa o stabiliti între dirijorul-pianist Vladimir Ashkenazy si pianistul - solist al unui concert?

Voi fi profesionist. Voi încerca sa respect ceea ce solistul îsi doreste. Asta este pozitia mea într-o asemenea situatie. Foarte simplu.


Sunteti dirijor laureat (de onoare) al Orchestrei Philharmonia. Va mai amintiti prima dumneavoastra întâlnire cu acest ansamblu?

A fost cu multa vreme în urma, în 1978 sau 1979. Cântasem desigur si înainte cu aceasta orchestra ca solist. De pilda, cu Otto Klemper dirijor am interpretat Concertul nr.2 de Brahms. La prima mea întâlnire cu ei nu stiam sa dirijez foarte bine. Eram la început, dar au fost foarte amabili cu mine, au încercat sa cânte cât se poate de bine si a fost minunat. M-au rugat sa ma întorc la ei, pentru ca au spus ca le placea ceea ce faceam, aveau încredere ca ma voi perfectiona si asa am facut. M-am întors cu bucurie sa-i dirijez. Este o orchestra extraordinara.


Anul trecut ati sustinut un concert în România împreuna cu Orchestra de Tineret a Uniunii Europene. Ati dirijat atunci si Rapsodia româna nr.1 de George Enescu.

Da, într-adevar. O piesa minunata.


Cu ani în urma ati înregistrat, ca pianist, împreuna cu violonista Ida Haendel, o fosta eleva a lui Enescu, Sonata a III-a "în caracter popular românesc".

Da, cea de-a treia sonata. Extraordinara.


De data aceasta veti interpreta Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra. Ce parere aveti despre muzica lui George Enescu?

A fost un compozitor foarte talentat. Ambele lucrari pentru orchestra despre care vorbiti mi-au placut foarte mult. Un compozitor fara complexe, foarte deschis. Îmi place foarte mult.


Cu violoncelistul David Geringas v-ati mai întâlnit pe un podium de concert?

Da, colaborez foarte bine cu el.


Ati alcatuit programul acestui concert pe baza conexiunilor dintre Enescu si muzica franceza?

Nu mai stiu exact care au fost criteriile, însa Debussy a fost un compozitor deosebit de talentat. Am fost întotdeauna coplesit de muzica lui. Am cântat foarte multe dintre lucrarile lui la pian si am dirijat aproape tot ceea ce a scris pentru orchestra simfonic. A fost un om fantastic. Nu îmi place sa vorbesc despre marii compozitori. Ma simt prea mic pentru a-i descrie. Cuvintele nu înseamna foarte mult. Pentru ca muzica este mai presus de cuvinte.


Interviu de Monica Isacescu