Seria Enescu si contemporanii sai
19 septembrie, ora 11.00, Sala Mica a Palatului


Trio Atos este considerat ca fiind dintre cele mai importante tinere formatii ale momentului, din lumea întreaga. As dori sa-mi spuneti pentru început, cum v-ati ales acest nume, caci iata v-a purtat noroc, daca pot spune asta...

Sper sa aveti dreptate si norocul sa continue...Numele trioului este alcatuit din combinatia primelor litere ale prenumelor noastre: A - de la Anette, TO - Thomas si S de la Stefan. Am eliminat H-ul din numele meu, ca sa nu ne identificam cu denumirea muntelui din Grecia.


As dori sa ne îndreptam atentia catre biografia formatiei, care în cei 6 ani de existenta si-a câstigat un binemeritat prestigiu: multe recitaluri, multe premii. Cum s-a nascut ideea acestui trio, cînd v-ati cunoscut cu violonista Anette von Hehn si cu violoncelistul Stefan Heinemeyer?

Istoria a început foarte simplu. Anette si cu mine ne-am cunoscut în timpul studiilor din America, unde am sustinut multe recitaluri împreuna, dorindu-ne si înfiintarea unui trio. Ideea a prins viata mai târziu la Berlin. Dupa ce ne-am stabilit acolo, cineva ni l-a recomandat pe Stefan, violoncelist pe care-l stiam din auzite, astfel ca ne-am întâlnit cu totii într-una din salile Filarmonicii. Cred ca prima oara am cântat o muzica de Schubert. Ne-am înteles atât de bine si chiar din primul moment s-a creat o adevarata chimie între noi, încât nu am mai stat pe gânduri, am decis ca putem fi un trio.


La scurta vreme dupa debut v-ati remarcat la concursuri importante. Seria distinctiilor a culminat în 2007, când la Concursul International pt. Muzica de Camera de la Melbourne ati obtinut Premiul I, Marele Premiu si Premiul Publicului. În acelasi an ati fost recompensati cu Premiul "Kalichstein - Laredo - Robinson Trio" în SUA. În 2006 ati fost distinsi cu Premiul I si Premiul Schubert la Concursul International de la Graz. Asadar, este firesc sa va întreb cum v-au influentat toate aceste recunoasteri internationale si daca celebritatea va stimuleaza?

Nici într-un caz. Faima tine de latura exterioara a vietii. Toate aceste onoruri din lume ne-au bucurat foarte mult, trebuie sa fiu sincer, dar, pentru noi conteaza în primul rând contactul cu publicul. Sa te lasi coplesit de celebritate? Absolut deloc! Mult mai importanta este MUZICA, pentru care ne pregatim intens si speram sa fim cât mai buni.


Mai trebuie sa mentionez ca în 2003 ati câstigat Premiul a II-lea si Premiul Publicului la Concursul Brahms din Austria; în 2004 la Deutsche Musik - Wettbewerb (cea mai importanta competitie germana pentru ansambluri camerale) ati primit Premiul I fiind alesi pentru Seria de Concerte destinate Tinerilor Artisti, având 50 de aparitii. Putine formatii camerale reusesc sa stabileasca atâtea performate. Ce poate exista dincolo de perfectiune?

Una dintre conditiile esentiale pentru tinerele formatii camerale o reprezinta, pur si simplu, capacitatea de a se mentine împreuna. Cunosc multe trio-uri, cvartete, cvintete care dupa 2-3 ani dispar din viata concertistica. Motivele sunt multe: noi slujbe, noi angajamente, unii se casatoresc si se stabilesc în alta parte... E dificil ca o formatie sa-si pastreze unitatea pe o perioada lunga de timp.

Ce gândesc despre concursuri? Le privesc din doua puncte de vedere. Mai întâi ca sunt benefice datorita contactelor pe care ti le ofera si de care ai atât de multa nevoie. Pe de alta parte, competitiile în muzica sunt, la drept vorbind, injuste. De multe ori se fac aprecieri despre colegi care se claseaza pe locuri inferioare sau care chiar nu obtin niciun premiu, iar acest lucru presupune o îngustare a gândirii pentru ca diferentele dintre noi sunt subtile si discutabile. Noi suntem norocosi ca am obtinut aceste premii, pentru care am muncit foarte mult. În cele din urma, datorita competitiilor am fost invitati sa sustinem mult mai multe recitaluri, ceea ce e cel mai important avantaj.


Aveti o autentica bucurie de a face muzica de camera. Ce reprezinta pentru dumneavoastra întâlnirea cu publicul bucurestean si prezenta în Festivalul "George Enescu"?

Este o mare onoare sa fim invitati în Festivalul Enescu, considerat unul dintre cele mai prestigioase din lume; deasemenea aveti o tara frumoasa. Eu personal nu am mai vizitat-o de vreo 15 ani, iar colegii mei nu au mai fost niciodata aici. Din proprie experienta stiu ca publicul este exigent si dornic de muzica.


Printre prietenii d-voastra se numara si muzicieni români?

Da, sunt multi. Unii dintre ei lucreaza în România, altii fac parte din orchestre din America de Sud sau din cele londoneze. Trebuie sa va spun ca am fost casatorit cu o românca, între 1993 - 1995, asa ca pot vorbi câteva cuvinte în limba dumneavoastra. Primul lucru pe care-l voi face în România este sa gust din mâncarurile traditionale, sarmale, piftie si din alte bunatati.


Cum percepeti muzica lui Enescu? Banuiesc ca e pentru prima oara când îi interpretati Trioul în la minor?

Într-adevar, este o lucrare noua. Am studiat-o dupa niste materiale tiparite dar scrise de mâna si ne-a fost greu sa descifram notele. Formatia noastra a fost încântata sa abordeze acest trio. Eu mai am ceva experienta în interpretarea muzicii enesciene, ma refer la sonatele pentru vioara si pian care sunt minunate prin influentele din muzica populara româneasca.


Veti face o mare bucurie melomanilor de aici prezentând si Trioul nr. 2 de Joaquin Turina. Din cite stiu, nu s-a cântat niciodata în România. Este o muzica mai speciala si de efect.

Partitura lui Turina are ceva foarte particular prin vibratia ei luminoasa si emotiva. Combina elemente ale muzicii populare spaniole cu cele ale stilului impresionist. Nu e prea lunga si impune o stare senina, limpede, încântatoare.


Trioul Atos are un repertoriu foarte bogat, de la Haydn la contemporani. Preferati un stil anume, cum va alcatuiti de obicei programele?

Fiecare muzician aduce o doza de subiectivitate în alegerea pieselor pe care urmeaza sa le interpreteze, iar aceste preferinte sunt determinate fie de educatia muzicala, fie pur si simplu, de ceea ce este capabil sa interpreteze. Îmi permit sa raspund si în numele colegilor mei din trio, când spun ca simtim muzica romantica germana apropiata sufletului nostru. Cred ca este de datoria fiecarui muzician sa-si largeasca orizontul repertorial. Daca interpretezi mereu aceleasi lucrari, risti chiar sa involuezi si sa plictisesti publicul. Noi încercam tot timpul sa ne extindem repertoriul. Un program reusit poate fi comparat cu meniul pe care-l alegi la restaurant: cu cât e mai echilibrat si mai cuprinzator, cu atât e mai bun. Prin urmare, si ca interpret trebuie sa alegi "un meniu bun".


V-ati format sub îndrumarea lui Ilan Gronich la Universität der Künste din Berlin si cu Cvartetul "Alban Berg". Ce calitati v-au mentinut ca ansamblu?

Cred ca trecerea de la studentie la ipostaza de muzician profesionist nu este atât de abrupta precum se crede. Cea mai buna metoda de a te mentine în forma este sa concertezi tot timpul si sa înveti partituri noi. Concertele sunt o sursa de inspiratie si de bucurie atât de mare, încât ne încarca cu vitalitate.


Am citit undeva ca v-ati aflat în strânsa legatura si cu faimosul Beaux Arts Trio. Despre ce e vorba?

Practic am colaborat mai mult cu pianistul Menahem Pressler din Beaux Arts Trio. Ne-am întâlnit în Elvetia si am avut o conversatii frumoase si fructuoase, astfel ca am legat o deosebita prietenie.


Fiecare dintre interpretii Trioului Atos se manifesta pe mai multe planuri, ca solisti, dar si ca membri în alte formule camerale. În luna mai a acestui an ati intrat în staful oficial al pianistilor acompaniatori de la Concursul Regina Elisabeta. Sunteti foarte des invitat în aceasta ipostaza. De ce?

De ce nu! Am studiat pentru asta, sunt acompaniator profesionist si asta fac atunci când nu sunt solicitat de trio. Practic am cântat cu toate categoriile de interpreti, de la suflatori, pâna la cordari si cântareti. A fi acompaniator oficial în concursuri internationale este foarte distractiv.Toti acei tineri sunt pregatiti impecabil asa ca este foarte placut pentru mine sa repet cu ei.Cei care ajung în finala îsi vor aminti ca i-am ajutat si poate ca vom realiza si alte concerte împreuna. Serios vorbind, pentru mine este o buna oportunitate de a învata lucruri noi, pentru ca la marile competii vin muzicieni din multe tari, cu diferite mosteniri culturale.


Ati colaborat strâns si cu mari artisti precum Itzhak Perlman. Ce înseamna acest contact pentru cariera dumneavoastra?

Foarte mult! Dl Perlman mi-a influentat gândirea si dragostea pentru arta sonora prin bucuria lui de a face muzica. Daca-l privesti când e pe scena vei avea impresia ca nimic nu e mai important si mai frumos decât ceea ce interpreteaza. E un model pentru noi toti. Exista destui interpreti care-si considera profesia o simpla slujba: stau pe scaun, cânta si apoi pleaca acasa. Dl Perlman ne-a învatat sa iubim ceea ce facem si sa nu uitam asta.


Din 2002 predati la Hochschule der Künste din Berlin. Cum e sa te împarti între atâtea activitati, si totusi sa nu neglijezi familia.

Lucrurile se pot îmbina armonios. Când ai un partener de viata întelegator si când înveti sa te organizezi, poti face toate aceste activitati.


Trioul Atos are un program foarte încarcat, practic stiti ce veti cânta în decembrie 2010. Ce urmeaza însa dupa Festivalul Enescu?

Suntem invitati într-un turneu în America, datorita Premiului "Kalichstein - Laredo - Robinson Trio". Vom cânta pentru prima oara la Chicago dupa care ne asteapta doua recitaluri în Arizona. La întoarcere vom debuta la Wigmore Hall din Londra.


Interviu realizat de Monica Cengher