Cele trei Praznice Împărăteşti sărbătorite la cumpăna dintre ani relevă legătura omului tradiţional din cultura creştină bimilenară cu divinitatea, într-un ciclu care începe cu Naşterea Domnului (Crăciunul, 25 decembrie), continuă cu Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului (1 ianuarie, sărbătoare suprapusă cu Anul Nou civil şi cu prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare) şi se încheie cu Botezul Domnului (Boboteaza, 6 ianuarie). Ultima sărbătoare din acest ciclu îi este dedicată, pe 7 ianuarie, Sfântului Prooroc Ioan, Botezătorul Domnului, acel ultim profet al Vechiului Testament, care L-a cunoscut direct pe Iisus Hristos. Vom asculta cântări de tradiţie bizantină în rostire românească, urmate de alcătuiri folclorice din Banatul sârbesc, Bulgaria şi Croaţia, care fac trecerea dinspre sacru înspre profan printr-un real fenomen de „laicizare” şi „folclorizare”, dar şi prin asumarea unui repertoriu muzical care a aparţinut, iniţial, imnografiei creştine. Vom merge, apoi, în spaţiul cultural central-european, zăbovind în zona Tirolului de Sud şi Munţilor Dolomiţi, o regiune multiculturală dominată de o religiozitate profundă, în care Biserica Romano-catolică a jucat un rol important în cristalizarea folclorului şi obiceiurilor legate de sărbătorile de iarnă şi de cultul celor trei magi (sau regi) de la Răsărit (sărbătoriţi în 6 ianuarie), cei care, potrivit Evangheliei după Matei, au urmat steaua care vestea naşterea lui Hristos, Împăratului lumii, al Cerului şi al pământului. La finalul acestei ediţii vom face cunoştinţă cu „Li tre Re”, prin intermediul unui cântec din Castelsardo, care se intonează la cumpăna dintre ani, cu virtuţi augurale şi cu sonorităţi plurivocale, armonico-polifonice, specifice Sardiniei.

Vă invit, aşadar, să întâmpinăm noul an cu piese de tradiţie bizantină, colinde, urări intonate şi alte cântări ritual-ceremoniale din spaţiul cultural românesc, balcanic, mediteranean dar şi central-european.