Serghei Rahmaninov, după prima audiție a primei lui simfonii, a intrat într-o depresie profundă, deoarece recepția pe care a primit-o această sinfonie a fost foarte slabă. Oamenii spuneau că Rahmaninov e un pianist extraordinar, dar nu un compozitor foarte bun.

Acest lucru l-a afectat foarte mult pe Rahmaninov și, retrăgându-se în sufletul lui, în intimitatea singurătății lui, a compus un concert pentru pian, concertul numărul 2. Acest concert care, la numai câțiva ani după această sinfonie, devine imediat cea mai cunoscută compoziție a lui Rahmaninov.

Chiar și astăzi, concertul numărul 2 pentru pian e poate cea mai îndrăgită compoziție a lui, deoarece este atât de frumoasă, cu melodii extraordinare, cu o intensitate emoțională gingașă, dar și profundă. Iar apoi, în ultima parte, cu o putere emoțională care învinge absolut totul.

Acest concert l-a pus iarăși pe Rahmaninov în locul în care merita să fie în istoria muzicii. Niciodată nu obosesc să dirijez acest concert, pentru că este de o frumusețe profundă.