Madama Butterfly, o operă de Giacomo Puccini extraordinară! Pentru mine, e poate cea mai frumoasă operă, deoarece a fost prima operă pe care am dirijat-o. Iar atunci când ești în fosă împreună cu muzicienii și pe scenă sunt toți cei care cântă și spun această poveste, e un moment extraordinar, pentru că cel mai frumos loc care poate exista într-o sală de operă este, de fapt, al dirijorului.

Dar această operă este atât de frumoasă pentru că spune o poveste foarte tristă, dar într-un fel cum numai Puccini poate să o facă. Este povestea unei tinere fete, de 15 ani, care este dată în căsătorie lui Pinkerton. Apoi, această Madama Butterfly rămâne singură o perioadă lungă de timp după ce el se întoarce în America. Iar ea, pe tot parcursul operei, stă și așteaptă reîntoarcerea lui Pinkerton. Nimeni nu știe până la sfârșitul operei că, de fapt, ea rămăsese însărcinată și a avut un băiețel. Iar acest băiețel este prezentat numai la finalul operei, când Pinkerton se reîntoarce și, încercând să o găsească pe Madama Butterfly, de fapt el vine să ia acest băiețel înapoi cu el. Madama Butterfly, sigur, nu poate să își imagineze acest viitor fără băiețelul ei și fără iubitul ei și, din păcate, se sinucide.

Este o operă în care Puccini folosește și multe teme muzicale din America, folosește chiar imnul național american pe care îl introduce în operă atât de frumos. Este un stil nou, pentru că până în acest moment, reprezentarea culturii americane nu este atât de prezentă în operă, în muzică, în literatură.