Arhivă : Actualitatea internațională Înapoi
Orchestra britanică Aurora propune o demonstrație de memorie muzicală
Orchestra britanică Aurora va face vara aceasta o demonstrație de memorie muzicală în festivalul BBC Proms de la Londra, în cadrul căruia membrii săi vor prezenta Simfonia a VI-a "Pastorala" de Beethoven fără a apela la partituri. Faptul atrage din nou atenția asupra unui fenomen investigat cu consecvență de neurologi - mai precis, asupra mecanismelor ce fac posibilă existența memoriei muzicale, una dintre cele mai profunde și mai sigure dintre toate tipurile de memorie. Se pare că înțelegerea capacității muzicienilor de a accesa din memorie milioane de note, de-a lungul întregii vieți, ar putea fie cheia înțelegerii modului în care funcționează însăși memoria umană.
Este adevărat, observația nu privește interpreții în ansamblul lor, ci pe soliștii instrumenști și vocali, și aceasta după un model impus undeva, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, de Clara Schumann și, mai ales, de Franz Liszt. Înainte de ei, există date cum că Beethoven, Chopin sau Mendelssohn au dezavuat practica interpretării fără partitură. În orice caz, formațiile camerale și orchestrale care apelează la această manieră au fost și sunt excepții - cvartetul Kolisch în anii 1930, cvartetele Chiara și Zehetmair, în zilele noastre. În acest context, inițiativa orchestrei Aurora rămâne fără precedent.
Într-un articol pentru BBC Magazine, neurologul Jessica Grahn comentează că amintirile din sfera muzicii sunt printre cele mai profund înrădăcinate și că au o persistență mai solidă chiar decât ale unora dintre cele mai personale și mai vechi dintre amintiri. Este dat exemplul unui violonicelist german profesionist afectat de amnezie într-un asemenea grad încât putea să mai recunoască doar două persoane: pe fratele său și pe cel care îl îngrijea de o bună bucată de timp: nimic din tinerețe, nimic despre prieteni și alte rude sau despre activitatea artistică îndelungată. În aceste condiții, el era în continuare capabil să cânte la violoncel și să citească partituri muzicale, memoria muzicală fiind la fel de performantă ca cea a colegilor săi fără probleme. Neurologii se străduiesc în continuare să înțeleagă de ce. O ipoteză ar fi cea că muzica, asemenea mirosului, accesează centri emoționali primitivi din creierele noastre ce au conexiuni în întreaga rețea neuronală - astfel informațiile de natură muzicală devenind extrem de puternice. Cercetările continuă, semnele de întrebare există dar un fapt pare să fie cert: înțelegerea creierului muzical este poarta către o mai bună înțelegere a noastră ca oameni, în general.