Pe scena Operei Naționale din București s-a desfășurat joi, 30 mai 2024, spectacolul "Boema" de Giacomo Puccini, în distribuția căreia s-a aflat soprana Barbara Frittoli. Despre prezența sa pe scena lirică românească și nu numai, renumita muziciană italiană a stat de vorbă cu colega noastră, Ioana Țintea. De asemenea, marți, 4 iunie, la opera bucureșteană va avea loc un recital susținut de participanții cursurilor de măiestrie susținute de Barbara Frittoli. 

Doamnă Barbara Frittoli, ascultătorii noștri sunt familiarizați cu interpretările dumneavoastră din înregistrările pe care le difuzăm, dar pentru a înțelege mai bine povestea din spatele muzicii, pentru început v-aș întreba cum v-ați descoperit pasiunea pentru muzică și cântul vocal?

Atunci când eram mică familia mea obișnuia să ascute la radio muzică clasică doar în zilele de sâmbătă și duminică, întrucât în timpul săptămânii erau ocupați cu job-urile. Audiam în special muzică simfonică, pentru că aceasta era preferata tatălui meu, așa că am crescut cu genul acesta de muzică. La vârsta de 9 ani am primit o claviatură de jucărie, iar în weekend-uri, tot ascultând muzică la radio încercam să cânt și eu. Apoi, mi-am zis că aș dori să cânt la un pian mai mare, iar părinții mei s-au gândit că cel mai bine ar fi să dau o testare la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano, pentru că locuiam aproape, la un kilometru distanță. Cu toate că eu nu făcusem muzică până atunci, iar examenul a fost destul de complicat pentru mine la acea vreme, am intrat și asta a fost. Între materiile pe care le aveam era și ansamblul coral, iar profesor se întâmpla să fie chiar dirijorul secund de la teatrul "Scalla" din Milano și acesta m-a remarcat. Mai târziu, la vârsta de 12 ani m-a pus într-un cor ce aparținea unei asociații importante, iar pe la 17 ani mă tot întreba dacă aș dori să când solo. Într-un final am acceptat. A fost destul de dificil cu toate materiile de la școală plus repetițiile pentru acest cor. La vremea aceea nu știam ce vreau, ce voi face în viitor... am avut și o profesoară de canto care aproape m-a lăsat fără voce, îmi spunea că sunt contraltistă...apoi am studiat sub îndrumarea Giovannei Canetti, o profesoară excepțională. Prima partitură pe care am lucrat-o cu ea a fost aria lui "Mimi" din Boema, iar când am început să studiez acest personaj, vorbesc de anii 1992-1993, pentru că debutul meu a fost în 1989, într-un rol secundar... era destul de dificil pentru că maniera în care era cântat acest rol era una de tip wagnerian, care nu mi se potrivea...mi-a fost greu. Am cântat "Mimi" la opera metropolitană din New York și pe alte scene din Europa, iar după această perioadă nu am mai întruchipat-o pe "Mimi" timp de 13 ani. A fost alegerea mea.

Și cum este "Mimi" astăzi de la Opera Națională București? Ați păstrat aceeași abordare sau ați simțit că era necesar să adăugați sau să modificați unele aspecte ale personajului?

În esență este la fel. "Mimi" este o fată normală, simplă, cu care te poți identifica. Înaintea lui Puccini, toate personajele principale erau de viță nobilă, dar el a transformat femeia normală într-o eroină. A creat în jurul ei povești minunate și îl apreciez foarte mult.

Cum vă simțiți alături de muzicienii români și cum descrieți lucrul cu dirijorul Frédéric Chaslin? Ați mai avut ocazia de a colabora în trecut cu artistul francez?

Am mai cântat aici în 2022 în "Mefistofele", dar cu altă companie. M-am simțit foarte bine atunci, iar când m-au invitat să revin m-am bucurat. Pe Frédéric Chaslin îl cunosc de multă vreme dar până acum nu am avut ocazia să lucrăm împreună. Este fantastic!

Cum s-a desfășurat pregătirea acestei montări de la Opera Națională București, realizată sub semnătura regizorală a lui Ionel Pantea?

Rapid, foarte rapid, dar minunat. Este o montare tradițională și nu a fost dificil să lucrăm.

V-aș ruga să ne îndreptăm atenția și către atelierele de măiestrie vocală pe care le veți susține în perioada 1-4 iunie la opera bucureșteană. Ce v-a determinat să vă implicați în această activitate?

Îmi aduc aminte că în urmă cu 7 ani vorbeam cu un pianist despre o cântăreață și îi spuneam cum aș vedea eu interpretarea ei, iar el mi-a sugerat că aș putea începe să predau. Inițial, am zis că este dificil, am simțit-o pe pielea mea, dar ulterior am decis să încerc. În primele luni am fost speriată, este o responsabilitate enormă să lucrezi cu vocea umană. Este complicat și periculos pentru că nu vezi instrumentul, doar îl auzi și trebuie poți să îi îndrumi să producă acel sunet corect, să înțeleagă ce se întâmplă înăuntrul nostru atunci când cântăm. La început nu am fost așa de încrezătoare, pentru eu am avut impostație naturală, iar când am început studiul totul s-a desfășurat organic și de aceea m-am ferit să lucrez cu persoane care nu aveau inițiere în arta cântului, în plus nici nu aș fi avut timpul necesar. Dar cu cei care au deja o bază pusă lucrez foarte bine, câteodată îi sfătuiesc chiar și pe unii dintre colegii mei... Acum mă simt mult mai încrezătoare în abilitățile mele pedagogice. Firește, în fiecare țară există un mod distinct de a cânta, influențat în mare măsură de tradițiile culturale și lingvistice specifice. Poziția vocalelor este uneori diferită și acest aspect necesită multă atenție. Așadar, încerc să explic modul corect de a articula vocalele în fiecare limbă, de a găsi locul potrivit... este asemănător cu rolul unui logoped. Sunt foarte fericită atunci când predau și mai ales atunci când elevii mei reușesc să obțină ceva valoros. Spre exemplu, doi studenți de-ai mei au fost acceptați la Accademia Verdiana din Parma, ceea ce este foarte bine.

Ce sfaturi le-ați oferi cântăreților pentru a-și construi o carieră internațională de succes?

Nu îmi pot explica cum a evoluat atât de bine cariera mea până acum, deoarece eu nu mi-am propus de la început să am o carieră solistică. Trebuie să ai noroc, să muncești mult sau să ai un PR foarte bun - și asta funcționează câteodată, dar eu nu am avut puterea financiară necesară pentru aceasta. Uneori, este necesar și să fii la locul potrivit în momentul potrivit. Eu am avut noroc din punctul aceasta de vedere.