Turneul Național "Vibrations", susținut de violonistul Valentin Șerban și pianistul Mihai Diaconescu ajunge mâine, 22 mai, ora 19.00, la Ateneul Român. În program, opusuri de Ludwig van Beethoven, Josef Suk, Piotr Ilici Ceaikovski, Antonin Dvorák, Darius Milhaud. Valentin Șerban a povestit despre ce propune inedit acest șir de concerte camerale..

De unde a pornit ideea Turneului "Vibrations", ajuns acum la cea de-a II-a ediție?

Toată ideea noastră este de a apropia publicul de muzica de cameră. Aceasta este mult prea puțin promovată în România, nu se pune accentul pe acest gen muzical, iar noi, cu turneul de anul acesta dorim să apropiem oamenii chiar la propriu, pentru că vom cânta cu ei sau cu o mare parte din ei pe scenă, alături de noi.

Înțeleg că o parte din public se va afla pe scena Ateneului?

Da. Din păcate, doar în jur de 100 de persoane, pentru că scena nu permite un număr mai mare, dar noi ne bucurăm să putem face asta. Până acum am avut un feedback pozitiv. Pentru că industrializarea muzicii clasice, să zic așa, a dus la mărirea sălilor pentru un număr cât mai mare de locuri din raționamente acustice, sigur și poate și vizuale, publicul este separat de artiști, dar și îndepărtat în felul acesta.. Și atunci noi vrem să îi atragem cât mai aproape pentru a simți mai profund și mai direct contactul acesta cu muzica. Până acum vedem că are acest efect.

Urmăriți cumva să reînviați formatul "Schubertiadelor", al saloanelor de muzică?

Exact asta urmărim, pentru că de fapt așa a pornit muzica de cameră. Sigur, vine cu anumite riscuri. Primul ar fi cel al numerelor limitate de locuri, dar cred că este un schimb care merită făcut. Este o altă senzație, până și pentru noi. Este foarte interesant să simțim oamenii la doi-trei metri de noi. Este o senzație care merită reprodusă.

Cum ați selectat opusurile ce alcătuiesc programul muzical al turneului? Înțeleg că veți cânta piese de Ludwig van Beethoven, Josef Suk, Piotr Ilici Ceaikovski, Antonín Dvořák și Darius Milhaud.

Primim des această întrebare și nu pot spune că este o filosofie prea adâncă în spatele repertoriului. Totuși, ideea noastră a fost de a nu aborda cel mai accesibil repertoriu doar de dragul de a atrage oameni. Sigur Sonata "Kreutzer" este o lucrare de cea mai înaltă calitate și profunzime și accesibilă publicului, dar am abordat de exemplu piesa de Milhaud - "Vaca de pe acoperiș", care este o lucrare nouă. Din câte știm nu s-a mai cântat în România, e puțin mai stranie, dar și foarte de "entertainment".

Cum ați descrie colaborarea cu pianistul Mihai Diaconescu?

Noi ne cunoaștem nu de foarte mult timp, cred că nici de doi ani, dar avem aceleași scopuri, cumva și intuitive și ne și propunem într-un fel sinceritatea în abordarea muzicală, adică nu căutăm să facem orice pentru a atrage oamenii sau pentru a obține un oarecare grad de faimă. Vrem să cântăm din dragoste de muzică și sigur vrem să îi inspirăm și pe alții la acest sentiment, așa că ne leagă o prietenie destul de profundă, fiind similari în gândire.

Până acum aveți vreo amintire de pe parcursul turneului pe care ați vrea să o împărtășiți?

Trebuie să recunosc că este destul de distractiv, încercăm să nu le luăm prea în serios. Există riscul acesta când cânți mult și când apari în fața multor oameni să devii mult prea serios și academic și formal, dar încercăm să alungăm sentimentele acestea și observăm că publicul răspunde bine. Adică, cumva să eliminăm barierele dintre muzicieni și public, să fim toți ca într-un salon în care se discută, se mai râde, se ascultă muzică de calitate. Așa că fiecare experiență individuală este remarcantă.