Festivalul SoNoRo MusikLand este deja o tradiție în orașele și satele din Transilvania. Încă de la începuturi, seria de evenimente și-a propus să valorifice patrimoniul cultural din acea zonă atât de bogată în monumente istorice. Ca urmare, concertele au fost organizate în biserici fortificate sau în alte obiective de patrimoniu ale județului Brașov. Mai multe detalii despre ediția de anul acesta aflăm din discuția pe care colega noastră, Norela Costea, a purtat-o cu directorul festivalului, Răzvan Popovici.

Domnule Răzvan Popovici, în perioada 22-31 iulie va avea loc cea de-a IV-a ediție a Festivalului SoNoRo Musikland. Care sunt principalele puncte de atracție ale acestei serii de concerte?

În ediția a IV-a a SoNoRo Musikland va continua, cu siguranță, ce am construit în primii trei ani, mai precis o combinație, sper eu inspirată, între clădiri de patrimoniu, sate săsești, cunoscute sau mai puțin cunoscute și foarte multă muzică bună, plus artiști internaționali de calibru. Publicul se poate pregăti pentru 10 concerte în aceste locuri foarte frumoase. Întâi în Brașov și în jurul Brașovului, apoi înspre Sighișoara, Criț, Meșendorf, Viscri, Prod.

SoNoRo Musikland este un frate mai mic al Festivalului de Muzică de Cameră SoNoRo. Ne puteți spune cum a luat naștere acest proiect regional și care sunt asemănările, dar și deosebirile dintre cele două?

În acest an împlinim 10 ani de turnee SoNoRo Conac, iar festivalul SoNoRo Musikland a pornit de la o idee inspirată desigur din turneele SoNoRo Conac. Prin acesta din urmă, cred că publicul nostru știe foarte bine, am dorit să onorăm patrimoniul acesta extraordinar arhitectural al României. Ideea a fost dusă un pic mai departe, concertând pe parcursul anilor în diverse biserici fortificate sau clădiri importante din orașele unde cultura germană a jucat un rol foarte important. Ne-am gândit că ar fi frumos să dedicăm un festival al acestei culturi și al acestei tradiții pe care germanii, sașii, secuii ne-au lăsat-o în Transilvania, în România și pe parcursul acelor trei ediții am reușit foarte bine să onorăm această cultură. SoNoRo Musikland este o continuare a turneelor SoNoRo Conac și a onorării patrimoniului nostru. Desigur și în festivalul SoNoRo, festivalul principal de la București sau Cluj, facem același lucru, cântăm muzică foarte bună în spații extraordinare, în spații bine alese, clădiri, unele mai captivante ca celelalte, dar desigur aspectul acesta gastronomic transilvan, poezia satelor, jam session-urile la lumina lunii și sub stele, la lumina făcliilor, aduc un șarm aparte. O parte din ele au loc sub cerul liber. Cam aceasta ar fi diferența dintre festivalul principal și activitățile estivale ale festivalului SoNoRo.

Ce alte manifestări mai sunt incluse de platforma culturală SoNoRo în calendarul anului 2022?

După ediția a IV-a SoNoRo Musikland care începe săptămâna viitoare, vom avansa cu pregătirile finale pentru ediția a XVII-a a festivalului SoNoRo, intitulată în acest an "Orient Express". Acesta va avea loc în mod extraordinar în acest an la sfârșitul lui septembrie și nu ca de obicei în luna SoNoRo, în luna noiembrie, așa cum am obișnuit publicul pe parcursul ultimilor 16 ani, iar apoi, spre sfârșitul anului, ne vom dedica mai departe bursierilor SoNoRo, cu workshop-urile SoNoRo Interferențe, care nu s-au derulat încă.

Știu că ați lansat de curând un nou disc. Ce cuprinde acesta?

Noul nostru disc, intitulat "Impressions d'enfance" este dedicat exclusiv operelor lui George Enescu, pe lângă câteva miniaturi, din tinerețea lui Enescu, o parte dintr-un trio de coarde și Serenade lointaine, trio cu pian. Am înregistrat în premieră primul cvintet al lui Enescu, pe care l-a compus la vârsta de 15 ani, când era student la Paris și care a fost dedicat profesorului de vioară Marsick, iar Gilles Apap și Diana Ketler rotunjesc programul acestui stil de tinerețe, cu celebrele Impressions d'enfance, una dintre marile capodopere ale lui Enescu, astfel încât publicul internațional poate să-l înțeleagă pe Enescu mai bine din această perspectivă a talentului precoce, cum puține s-au întâlnit vreodată.

La începutul anului 2020 s-au petrecut schimbări importante în ce privește prezența în sala de concert. Care au fost cele mai importante modificări în activitatea de organizare a evenimentelor SoNoRo?

2020, 2021 au fost doi ani de foc organizatoric și cred că doar cei care au avut curaj au reușit să fie extrem de flexibili, să-și păstreze calmul și nervii pentru că schimbările se întâmplau de la zi la zi, să reacționeze și să-și dorească cu orice preț, evident respectând regulile, să aducă frumusețea și muzica în fața publicului. Evident, toate concertele de vară și din toamna timpurie au avut loc în aer liber mai ales, apoi de anul trecut lucrurile s-au mai stabilizat, astfel încât după ediția a XV-a - aniversarea festivalului SoNoRo pe care am făcut-o exclusiv online, reușind să aducem în România artiști internaționali, cu aventuri, peripeții ș.a.m.d. Anul trecut am reușit să desfășurăm, chiar cu restricțiile impuse ediția a XVI-a a festivalului, în fața publicului. Cred că, așa cum spune Nietzsche, ce nu te omoară te face mai puternic, am ieșit mai puternici și mai experimentați, mai curajoși din aventura aceasta a ultimilor doi ani.

Este clar că evenimentele camerale organizate sub umbrela au contribuit la schimbarea opticii asupra muzicii de cameră din România. Cum ați perceput-o dumneavoastră această prefacere ca artist, dar și ca organizator?

Cred că cifrele vorbesc de la sine. Ca organizator am fost foarte bucuros să constant că în fiecare an a fost mai mult și mai mult public. Am reușit să construim un public fidel, care de mulți ani deja ne urmează cam peste tot, atât în România, cât și în străinătate la concertele pe care le organizăm. Iar din punctul meu de vedere am observat un progres foarte mare în modul de a asculta muzica. Și asta este foarte frumos și este încântător pentru un muzician să aibă în față un public care ascultă atent, este curios, este treaz, respectă muzicienii. Cred că între timp avem un public tânăr, un public iubitor de muzică de cameră cum nu există în multe țări din Europa, pentru că publicul din vestul Europei este destul de îmbătrânit. Evident se pricepe foarte bine, ascultă foarte atent, însă curiozitatea aceasta și efervescența adusă de tânărul public în România de exemplu, pe care am întâlnit-o și la Budapesta, am întâlnit-o și în Polonia (în Asia oricum publicul de acolo este tânăr), mă face să cred că muzicii clasice îi va merge foarte bine în următorii ani în România.