În perioada 2-8 aprilie s-a desfășurat ediția a XIV-a a Festivalului Clulj Modern, subiect al dialogului pe care vi-l oferim.

Domnule profesor Adrian Pop, ediția a XIV-a a Festivalului Cluj Modern a luat sfârșit. Nu o dată, compozitorii au vorbit despre cei doi ani de pandemie nu numai ca despre o perioadă a restricțiilor, ci și ca despre un răgaz în care activitățile curente au lăsat loc pentru lucrul intens, pentru reflecție, pentru o nouă viziune asupra vieții și a artei. Cum s-au reflectat toate acestea în Festivalul Cluj Modern?

Festivalul Cluj Modern, care e un festival bienal, în anii fără soț, a trebuit în anul de vârf al pandemiei să facă pauză. Nu am putut să ne ducem planificarea la bun sfârșit. Am resimțit, bineînțeles, ca o mare frustrare și am reluat, în principiu, același proiect care fusese îndelung cumpănit și pentru acest an, când iată că am reușit să-l punem pe scenă cu niște sacrificii, pentru că nici acest an nu este un an ușor. Ne-am recuperat această datorie față de noi înșine și față de publicul nostru. Nu știu dacă în anii de pandemie compozitorii au compus foarte mult, nu știu dacă cerul acesta înnorat în ceea ce privește viața muzicală a fost chiar atât de stimulativ pentru creație, dar în mod sigur și-au rezolvat multe alte probleme mai prozaice cum și eu am făcut; diverse rămâneri în urmă ale vieții noastre extrem de tumultuoase în ciuda tuturor facilităților pe care le avem. Cred că ne luăm sarcini mult mai multe, poate din chiar această cauză. Dar a fost, în orice caz, o gură de aer așteptată reluarea festivalului și a fost înlăturarea unei temeri care se instalase cumva. A fost o ediție reușită, pot să spun.

Din perspectiva dumneavoastră, a organizatorului, care considerați că au fost cele mai reușite momente ale Festivalului ce tocmai s-a încheiat?

În calitatea mea de organizator, am o poziție de părinte. Fiecare dintre concerte a fost imaginat, discutat, convenit de mine cu artiștii care l-au interpretat și mi-e foarte greu să ierarhizez. Pot să spun că fiecare a fost la înălțimea așteptărilor.

Acum, dacă vrem să facem distincții, trebuie făcută o mențiune deosebită pentru participarea unui ansamblu vocal de soliști din Dresda, numit Auditiv Vokal, care a deschis concertul cu un program alcătuit din piese de compozitori germani și români. Era absolut un dialog, o întâlnire. De fapt, toată ediția a fost numită "Întâlniri"; deci, o întâlnire între creatori germani și creatori români pe teritoriul unei formații; o formație deosebit de ductilă, cântând lucruri de o dificultate imensă, alături de lucruri limpezi ca lacrima, cum ar fi un motet de Schutz, care a găsit loc în acest context, între contemporani și baroc.

Cvartetul Arcadia, care ne-a onorat din nou cu prezența, nu poate să fie niciodată decât la superlativ. Au avut un concert deosebit de reușit în care au integrat cumva proiectul lor internațional cu Casa Chandos, de a realiza o integrală a cvartetelor unui compozitor pe nedrept subestimat - este vorba de Mieczyslav Weinberg, care se află într-un mare reviriment, coleg de generație cu Prokofiev și care a trăit și activat în fosta Uniune Sovietică. Am fost părtaș la acest efort de reconsiderare pe care ni l-au oferit cei de la Arcadia și prin care am prins pulsul acestei noi stele discografice descoperite de Occident.

Pe urmă, concertul "Cluj a la carte" este un generic obișnuit în care îngrămădim creații ale compozitorilor clujeni, pentru că dorim să fim întotdeauna o tribună cât mai largă pentru creația compozitorilor noștri din toate generațiile. A fost o reușită și o aducere în prim-plan a Ansamblului Couleurs, condus de Alexandru Murariu, și a Ansamblului Impact XXI, condus de compozitorul Ionică Pop, care nu au mai apărut pe scena festivalului nostru.

Ansamblul AdHoc, care e un obișnuit al Cluj Modernului și un continuator al Ars Novei maestrului Țăranu, condus actualmente chiar de mine, a prezentat un concert cu titlul "Incontri/Rencontres/Encuentros", din nou întâlniri, dar numai între compozitori de gintă latină, cum se spunea mai demult - francezi, italieni, români, sud-americani, spanioli - care a avut, iată, o altă culoare etnică și expresivă decât concertul germano-român despre care spuneam. Și acesta a fost un concert bine apreciat de public.

Ultimul recital, susținut de violonista Diana Jipa acompaniată de Ștefan Doniga - artiști bucureșteni, a prezentat un program în care compozitori din București, din Iași au fost, la rândul lor, prezenți și au reprezentat pentru noi o revelație... mai ales Diana Jipa, ca violonistă, care a apărut și ca solistă în primă audiție absolută a Concertului pentru vioară "prin lumina florilor" de Ulpiu Vlad, care a avut loc în concertul de închidere susținut de Filarmonică.

Filarmonicii i se cuvin mulțumiri deosebite, pentru că în condițiile actuale extrem de precare a acceptat să facă acest program pentru Cluj Modern, ceea ce este un partener, de acum, tradițional.

Ce planuri aveți cu privire la următoarea ediție a Festivalului Cluj Modern și când va avea loc?

Nu mai avem planuri. Cluj Modern este un festival bienal și-l menținem astfel. Știm că am sărit un an și reflectăm, dar nu suntem deciși, să facem o ediție anul viitor, să revenim în anii fără soț. Dacă acest lucru nu va fi posibil, fiindcă norii sunt în continuare deasupra noastră, atunci vom încerca peste doi ani.

În ceea ce privește ce am vrea să punem pe scenă, eu am un dosar întreg de idei și de proiecte. Au fost lucruri în acest festival la care am renunțat din lipsa unor fonduri mai consistente și pe care am vrea neapărat să le reluăm într-o ediție următoare. Planurile sunt să continuăm în același format de o săptămână, un concert pe seară, ceea ce dă consistență. Am găsit acest format care ni se potrivește și dori să-l continuăm, fie la anul, fie peste doi ani, în funcție de ce se întâmplă și pentru noi... Bucuroși le-om duce toate, cum zice poetul.