Zilele estivale ale muzicii românești - care aniversează 100 ani de la înființarea Uniunii Compozitorilor din România, se desfășoară în aer liber între 7 și 12 iulie.

La finalul lunii iunie, spuneați că Zilele Estivale ale Muzicii Românești nu au înlocuit Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, care a trebuit anulată. Care este rolul acestei noi serii de evenimente și cum s-au desfășurat eforturile organizatorice?

Noi am tot sperat ca Festivalul Internațional a Muzicii Noi să poată fi reprogramat. Din păcate, pandemia de coronavirus nu s-a lăsat, însă, ne-am gândit totuși, să marcăm, într-un mod sui generis, cei 100 de ani de la înființarea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și atunci, mergând tot pe ideea unor zile, n-aș putea spune festival, unor zile festive, cu muzică contemporană, în special muzica contemporană românească, am fost într-un fel hotărâți să facem acest lucru, cândva în luna iulie. Am tot sperat să putem face în aula Palatului Cantacuzino, din păcate este mult prea periculos și atunci, beneficiind de curtea interioară a Palatului Cantacuzino, în Calea Victoriei nr. 141, cunoscută și sub numele de Casa cu lei, unde este și sediul Muzeului Enescu, ne-am gândit să imaginăm șase concerte, câte un concert pe zi, la ora 7.00, este destul de lumină și începe să se răcorească, așadar, noi sperăm ca acest lucru să se poată face în condiții foarte bune, normal, în condițiile legii, bineînțeles, păstrând toate normele de distanțare socială și, bineînțeles, cu mască.

Vor exista limite de locuri? Evenimentele vor fi transmise în direct sau înregistrate?

Aici avem mai multe variante. Unii dintre artiștii care au acceptat să apară în acest cadru, au acceptat în același timp să facă și niște înregistrări în aulă, fără public, tocmai pentru ca piesele prezentate în programul domniilor lor să poată fi și înregistrate de către Radio România și date apoi în cursul verii sau în cursul toamnei. Știut fiind faptul că un concert live nu poate fi preluat cu o înregistrare calitativă, mai ales în aer liber, dar concertele, avem posibilitatea să le transmitem în streaming live, cele care au acordul interpreților, vor putea fi văzute și în streaming live. Cât despre numărul de locuri, curtea interioară a Palatului Cantacuzino este una foarte încăpătoare și eu cred că, din câte știm noi, publicul avizat sau publicul doritor pentru a participa la concertele de muzică contemporană este un public, să-i spun, destul de limitat și cred că ne vom încadra în numărul de locuri existent.

În edițiile precedente ale seriilor organizate de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România existau anumite miniserii sau motive conducătoare, de exemplu, Ulise, Nirvana. În programul actualei serii n-am observat astfel de clasificări, însă voiam să știu dacă au existat reflexe în alegerea programului.

Nu am mers pe o tematică anume, asta e adevărat, pentru că o tematică anume implică, bineînțeles, o multitudine de concerte. Dacă în Săptămâna Internațională a Muzicii Noi aveam 20 de concerte și atunci puteam imagina serii de concerte. Serii, înseamnă cel puțin, patru-cinci concerte, în fiecare serie, atunci sigur că și tematicile respective, reies cu acuitate. Acum la un număr de șase concerte nu putem vorbi de o structurare tematică, însă putem vorbi de o structurare centrată pe o singură temă, și anume, muzica românească. Noi ne-am gândit să ne limităm la artiști care, în primul rând să accepte să cânte. Pe de altă parte, ne-am gândit să fie soliști cunoscuți de muzică contemporană și nu numai, să existe o diversitate și în același timp, să nu fie mai mult de patru persoane, astfel încât am evitat ansamblurile, am evitat corul. Ne-am concentrat asupra soliștilor acompaniați fie de pian, fie de muzică electronică. Deci, acesta a fost criteriul. Cât despre realizarea programului, nu am avut foarte multe de ales, am mers pe mâna interpreților. Ei au fost cei care au propus aceste nume de compozitori, fie pentru că îi aveau în repertoriu, fie pentru că puteau aborda în timpul rămas până la desfășurarea acestor zile festive, noi am impus întrucâtva o regulă, să cântăm cât mai mulți compozitori și să nu se repete nici un nume. Într-un fel, am dat ocazia cât mai multor compozitori să fie prezenți în program. E normal, dacă am fi avut un număr dublu de concerte sau chiar triplu, cum ne obișnuiserăm în Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, am fi avut mult mai mulți compozitori prezenți, și compozitori străini, dar cu siguranță, și compozitori români.