Este considerat primul stil de jazz orchestral, aparut la inceputul secolului XX, caracterizat prin improvizatia colectiva a grupului de suflatori. Dixie sau Dixieland este si denumirea data regiunii sudice a Statelor Unite ale Americii, alcatuita din mai multe state, printre care si Louisiana.

Orasul-simbol pentru inceputurile jazzului este New Orleans (situat in Louisiana) - leaganul unor evenimente care s-au nascut din energia si dorinta de libertate a unei populatii alcatuite in mare parte din emigranti.

In New Orleans, primele formatii care practicau in parte improvizatia au fost ansamblurile denumite brass-bands. Acestea erau de fapt fanfare ale muzicienilor negri, care defilau pe strazi si cantau de obicei la petreceri, nunti, picnicuri, reuniuni sportive si chiar la inmormantari.

Ca si in cazul brass-bandurilor, formatiile de jazz care cantau in stilul „New Orleans" aveau ca sectiune de baza a trupei grupul de suflatori. Acestia utilizau improvizatia colectiva.

Instrumentele de suflat folosite erau de obicei trompeta, clarinetul si trombonul.
In timp ce trompetistul canta linia melodica a temei, clarinetistul realiza in registrul acut variatiuni - canta fraze scurte de improvizatie, pe suportul armonic al piesei - iar trombonistul intervenea in dialogul celor doi cu o contramelodie in registrul grav.

Formatia „dixieland" continea doua sectiuni: una melodica, cealalta ritmica. Din sectiunea melodica faceau parte instrumentele de suflat, iar in sectiunea ritmica intrau bateria, banjo-ul (sau chitara), tuba (ulterior inlocuita de contrabas). In formatie a aparut si pianul, odata ce orchestrele au avut un local in care puteau canta. Primele ansambluri „dixieland" proveneau chiar din formatiile care cantau pe strazi, amintite sub denumirea de brass-bands.

Termenul „dixieland" este utilizat mai mult in cazul formatiilor alcatuite de muzicienii albi, in timp ce trupele autentice de stil "New Orleans" sunt considerate cele apartinand muzicienilor negro-americani.

Cele mai cunoscute formatii care cantau in stilul „New Orleans" sau dixieland au fost: Creole Jazz Band (lider era cornetistul Joe King Oliver), Hot Five, Hot Seven(formatii conduse de Louis Armstrong), Red Hot Peppers (formatia pianistului Jelly Roll Morton).

Spiritul „dixieland" s-a transmis de la inceputul secolullui XX pana in ziua de astazi, existand chiar o perioada de revenire spectaculoasa in anii `40, prin contributiile muzicienilor Sidney Bechet, Kid Ory, Jimmy Noone, care au pus bazele curentului „New Orleans Revival".

In prezent stilul este practicat de muzicieni de jazz in intreaga lume, existand chiar si festivaluri in care se canta numai dixieland.