La invitația Filarmonicii din Sibiu, am asistat, în seara de 8 octombrie 2024, la unul dintre spectacolele înscrise în agenda Festivalului local de Operă. Un eveniment de amploare, derulat între 27 septembrie și 12 octombrie, în cadrul căruia au fost prezente multe dintre Operele din țară. Festivalul, ajuns în 2024 la ediția cu numărul XXIII, a oferit publicului spectacole produse de Opera Națională Română Iași, Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” Galați, Opera Națională București, Opera Națională Română Cluj-Napoca și Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța. În plus, a fost programată și o seară de operă realizată de gazde, Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, în colaborare cu soliștii și corul Operei din Brașov. În plus, evenimentul a cuprins și cursuri de măiestrie, coordonate de soprana Elena Moșuc (care a susținut și un concert de muzică sacră, în compania organistului Eduard Antal) și de mezzo-soprana Ruxandra Donose, precum și o conferință, moderată de Claudia Robu, directoarea artistică a festivalului.

Eu am urmărit spectacolul cu opera mozartiană „Nunta lui Figaro”, produs de Opera Națională Română Cluj-Napoca. Deoarece la Sibiu nu există o Operă, evenimentele festivalului se derulează, alternativ, în Sala Thalia a Filarmonicii și la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, două spații frumoase ce beneficiază, din fericire, de fose pentru orchestră. Spectacolul cu „Nunta” a avut loc în sala „Besoiu”, care nu este, însă, un loc ideal din punct de vedere acustic pentru evenimente muzicale, plușul de pe scaune și de pe pereți absorbind sunetul. Dar soliștii au știut să se adapteze foarte bine condițiilor. Unul dintre ei, baritonul Mihai Damian, care a jucat rolul Contelui, mi-a spus, după spectacol: „cântatul sănătos se bazează pe senzații interne, ci nu pe feedbackul sălii, deci dacă gândim și cântăm cu vocea prin senzații, atunci nu avem nicio problemă”. De altfel Mihai Damian a fost unul dintre cântăreții pe care i-am admirat cel mai mult în această producție; o confirmare a calităților sale vocale a venit recent și din partea juriului competiției Eva Marton, derulate la Budapesta, în cadrul căreia Mihai a obținut Premiul al II-lea. Partenerii săi de scenă au fost, de asemenea, valoroși. Mi-a făcut plăcere să o ascult pe soprana Anna Stănescu evoluând în partitura Susannei, un rol în care a debutat anul trecut la Cluj și pe care-l interpretează, atât ca joc scenic, cât și vocal, cu precizie, finețe și adecvare stilistică.

Sala „Besoiu” a fost arhiplină, iar publicul destul de disciplinat, însă destul de rece în primele zeci de minute de spectacol, devenind mai receptiv înspre final. Cum a simțit soprana Anna Stănescu relația cu publicul? - „A fost un pic timid la început. Mi s-a părut inițial ciudat faptul că după anumite momente după care noi eram obișnuiți să se aplaude, ei nu aplaudau. Probabil pentru că nu știau exact dacă este în regulă să aplaude sau nu. Dar apoi, începând cu actul trei, au început să fie mult mai deschiși, au primit mult mai bine informația de la noi. Iar la final chiar am zărit multe zâmbete pe fețele tuturor, lucru care m-a bucurat foarte mult. Până la urmă acesta este scopul nostru: să aducem bucurie oamenilor, lor să le placă ceea ce noi transmitem”.

Mihai Damian și Anna Stănescu mi-au plăcut deosebit de mult, dar întreaga distribuție a fost valoroasă, cu voci tinere, frumoase și bine lucrate. O amintesc aici și pe soprana Gebe-Fugi Renata, care a dat viață cu multă sensibilitate rolului Contesei. Nu mi-a displăcut nici bas-baritonul Zoltan Molnar, care a interpretat partitura lui Figaro cu intenții bune și adecvate, dar care temperamental nu mi se pare cel mai potrivit pentru rol. Cherubino, un rol în travesti, a fost cântat cu ușoare ezitări de mezzo-soprana Cristina Tureanu; sigur, putem spune că dat fiind faptul că însuși Cherubino este ezitant, trăind primii fiori ai iubirii, interpretarea vocală a fost una adecvată…Distribuția a fost completată de Corneliu Huțanu în Bartolo, de Alexandra Leșiu în Marcellina, de Nicolae Ilincăi în Basilio și de Ionuț Lupu în rolul mic al lui Antonio. Per ansamblu, soliștii au cântat foarte bine și îngrijit, câțiva dintre ei strălucind chiar, așa cum scriam mai sus. Orchestra și Corul Operei Naționale Române din Cluj-Napoca s-au prezentat și ele foarte bine, spectacolul fiind condus de unul dintre cei mai experimentați dirijori de operă – David Crescenzi. Am apreciat, în versiunea sa, rigoarea tempo-urilor și buna comunicare cu soliștii, foarte bine susținuți de orchestră.